NU SE CUMPĂRĂ, NICI NU SE VINDE

O tânără mamă, cu un copil mic de mână, îi prezenta lui Franklin nevoia pe care o avea din abundență de a fi fericită. Franklin, fără a spune nimic, luă un măr dintr-un coș și i-l dădu copilului. Micuțul îl luă cu mare bucurie. Franklin îi întinse un alt măr, pe care copilul îl apucă cu aceeași bucurie cu cealaltă mână. Atunci Franklin i-a dat un al treilea măr. Copilul vru să le apuce pe toate trei, însă nu putu; îi căzură toate, rostogolindu-se la pământ, după care începu să plângă.

– Vezi? îi spuse înțeleptul mamei. Ai înaintea ochilor un omuleț care posedă prea multe bogății pentru a putea să se bucure de ele. Cu două mere era fericit; cu trei deja a încetat de a mai fi. Oare nu se întâmplă adesea la fel și cu oamenii?

Fericirea este mai de valoare decât lucrurile. Pentru aceasta, lucrurile nu o pot da: ceea ce este mai puțin nu poate da ceea ce este mai mult, efectul nu poate fi superior cauzei.

Un ziar londonez a oferit un premiu pentru fraza care ar defini cel mai bine ceea ce este banul. În cele din urmă, l-a acordat următoarei definiții:

„Un articol care se poate folosi ca pașaport universal pentru toate, mai puțin pentru cer, și cu care poți obține orice, mai puțin fericirea”.