NU ȘTIM SĂ CEREM CEEA CE NE CONVINE

Părintele Malaquias era un călugăr bun, simplu și sobru. Suferea în mod cumplit: biserica lui era mereu goală, în timp ce pe trotuarul celălalt „un cabaret al pierzaniei” se ticsea de lume.

Într-o zi, i-a cerut lui Dumnezeu să smulgă din rădăcini acel cabaret și să-l arunce într-un loc îndepărtat și singuratic. Domnul i-a ascultat ruga, iar cabaretul a ajuns pe o insulă solitară și deșertică.

Știrea s-a răspândit cu rapiditate mare. La puține zile după aceea, „cabaretul minunat” și-a înzecit clientela, iar biserica Părintelui Malaquias continua să fie goală.

Remediul a fost mai rău decât boala. Iar bunul călugăr, recunoscându-și greșeala, l-a rugat pe Dumnezeu ca lucrurile să revină la locul lor. Puțin după aceea, totul era ca mai înainte.

„Nu știm să cerem ceea ce ne convine”, spune sfântul Paul. De câte ori Domnul nu va trebui să îndrepte rugăciunile noastre!

Merită să cerem asemenea acelui copil care spunea:

„Isuse, dă-mi ceea ce îți place cel mai mult”.