NU VĂ FIE FRICĂ!
EVANGHELIA
A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,1-10
După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi, iată, a venit un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s- apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. 4 De frică, paznicii s-au cutremurat şi au rămas ca morţi. 5 Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: “Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut! 7 Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea! Acolo îl veţi vedea». Iată, v-am spus!” 8 Plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. 9 Şi, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: “Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. 10 Atunci Isus le-a zis: “Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea!”
Cuvântul Domnului
Isuse, precum femeile din fragmentul evanghelic al nopții, pot fi atât temător, cât și bucuros în trăirea vieții de credință. Te rog să-mi sporești credința, astfel încât să-mi pot învinge temerile.
Oameni ai Învierii
În această Sâmbăta Sfântă, așteptăm cu stăruință în rugăciune și speranță în aceste ore triste, în timp ce ne amintim de Cristos în mormânt. Dar o nouă zi este pe cale să răsară. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea: „Nu vă lăsați pradă disperării. Noi suntem oameni ai Învierii, iar Aleluia este cântecul nostru”. Ca oameni ai Învierii, speranța reprezintă identitatea noastră creștină. Suntem fii și fiice iubite ale lui Dumnezeu, care suntem chemați să credem că Isus a înviat cu adevărat – să simțim acest lucru profund și real în interiorul nostru – și apoi să trăim acest adevăr.
„Nu vă fie frică!”
Primii ucenici nu au avut darul de a înțelege în mod retrospectiv lucrurile, așa cum avem noi. Isus a spus că va învia (Mc 9,31), dar ei au trebuit să trăiască realitatea Crucificării sale și acele ore de liniște mormântală de după, fără să știe ce se va întâmpla mai departe, înarmați doar cu credința lor. Când femeile au venit să vadă mormântul, trebuie să își fi pus întrebări și poate că s-au temut de ceea ce aveau să găsească. Primele cuvinte pe care le auzim de la înger și de la Cristos înviat sunt: „Nu vă temeți”. În calitate de creștini, nu trebuie să ne fie frică de moarte, deoarece rămânem puternici în credința că Isus Cristos a obținut victoria pentru noi. Isus i-a spus lui Ioan: „Nu te teme. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor!” (Ap 1,17-18). Fie ca și noi, asemenea femeilor, să auzim aceste cuvinte de mângâiere de la Regele nostru, Cel care a trăit și a murit pentru noi. Fie ca noi să privim mormântul lui Cristos în întunericul Vigilei Pascale precum ucenicii, plini de speranță, care cred cu tărie că Isus trăiește.
Închinare umilă
„Cât sunt de plăcute pe munţi picioarele celui care aduce vestea cea bună”(Is 52,7). Scriptura ne spune că Sfânta Maria Magdalena a avut o devoțiune specială față de picioarele prețioase ale lui Cristos. Ea a plâns și i-a uns picioarele în semn de căință pentru păcatele ei (Lc 7,37-38). Ea a stat cu curaj la picioarele Crucii lui (In 19,25). Ce devotament smerit de a se închina la picioarele Domnului nostru! În această relatare, aflăm cum Sfânta Maria Magdalena s-a închinat din nou la picioarele lui: „apropiindu-se, i-a cuprins picioarele şi l-a adorat” (Mt 28,9). Fie ca și noi să ne închinăm cu umilință Domnului așa cum a făcut-o Sfânta Maria Magdalena.
Doamne, Isuse, vreau să am o credință de nezdruncinat, dar pot fi atât de ușor zdruncinat. Îndoielile se strecoară și îmi este greu să mă încred în providența Ta. Ancorează-mă în identitatea mea de copil iubit al tău, și apoi acordă-mi virtuțile de care am nevoie pentru a trăi cu această demnitate. Ajută-mă să proclam împreună cu profetul Isaia: „Dumnezeu este mântuirea mea, sunt încrezător şi nu mă voi teme [de nimic]” (Is 12,2).
Doamne, astăzi, prin harul tău, îmi voi examina temerile și ți le voi încredința pentru ca tu să le transformi.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: