În cartea „Poarta speranței”, Jose Luiz Olaiola redă conversația dintre Juan Antonio Vallejo-Nájera și Luis Miguel Dominguín, prințul dintre ei diagnosticat cu cancer.

În timpul unei plimbări călare, doctorul Vallejo-Nájera îi spuse prietenului său:

– Luis Miguel, roagă-te cu mine un „Bucură-te, Marie”, chiar dacă e numai partea a doua.

– Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii… că tu, Luis Miguel, ești păcătos până peste cap – acum și-n ceasul morții noastre. Amin.

Apoi i-a cerut să nu înceteze de a se ruga în fiecare seară acest „Bucură-te, Marie”, lucru pe care Dominguín a promis că-l va face.

Câteva ore mai târziu, Dominguín îi telefona prietenului său:

– Juan Antonio, spune-i Dumnezeului tău că eu îi ofer viața mea pentru a ta și că acesta este primul favor pe care i-l cer.

Obiceiul de a recita trei „Bucură-te, Marie”, în fiecare seară înainte de culcare obține o încredere enormă și o pace adevărată, la gândul propriei morți. 

Nu încape îndoială că, atunci când va veni momentul decisiv, Maria nu va uita această mulțime de rugăminți.

Repetarea rugăciunii „Bucură-te, Marie”, cu această cerere adresată Sfintei Fecioare, este o asigurare pe viață, însă pentru viața veșnică.

Păstrează acest obicei și nu-l abandona.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013