O DEVOȚIUNE BUNĂ

O tânără, angajată ca îngrijitoare, avea obiceiul de a oferi o sfântă Liturghie „pentru sufletul care era cel mai aproape de a ieși din purgator”. Se îmbolnăvi și trebui să se interneze într-un spital din Paris. Din cauza bolii pierdu locul de muncă pe care îl avea.

La ieșirea din spital, complet vindecată, mai avea la viața ei doar un franc. Se duse la biserica „Sfântul Eustachiu” și dădu acel franc unui preot care se pregătea să celebreze sfânta Liturghie, ca să o ofere „pentru sufletul care era cel mai aproape de a ieși din purgator”.

După sfânta Liturghie, se duse la o agenție de locuri de muncă. O primi foarte atent un tânăr care îi indică o adresă concretă. Când sosi, stăpâna casei îi spuse:

– Ce coincidență! Tocmai am concediat angajata pe care o aveam, pentru că nu era de încredere. Dar cine ți-a dat adresa mea ?

Tânăra, observând un tablou pe unul dintre pereții salonului, răspunse: 

– A fost tânărul din acel tablou.

Era un fiu de-al doamnei, mort cu doi ani în urmă.

Tânăra îi explică obiceiul său de a oferi o Liturghie în fiecare lună și ce făcuse în ziua aceea. Doamna respectivă nu numai că o angajă, dar o și adoptă ca fiică a sa.

Este o devoțiune bună și o faptă mare de caritate a-i ajuta pe cei care suferă în purgator. Cu cât mai mult îi ajutăm, cu atât mai repede vor fi purificați și vor putea să se bucure de Dumnezeu în cer.

Apoi, din cer, ne vor răsplăti înmiit pentru ajutorul pe care l-am oferit.