O FAȚĂ A INVIDIEI

În timpul inundațiilor pe care le-a suferit Anglia în ianuarie 1936, Bernard Shaw a primit vestea că grădina casei de vară i-a fost distrusă complet.

– Și cea a lui Eduard Larsen? întrebă el, referindu-se la cea a unui vecin impertinent care-i făcea viața amară în timpul șederii sale la țară.

– Cea a lui Larsen de asemenea.

– Slavă Domnului – spuse Bernard Shaw, scoțând un suspin de ușurare. Nu există rău care să nu ne avantajeze într-un anume fel.

A te bucura de răul altuia și a suferi pentru binele său sunt cele două fețe ale invidiei. Invidia este o manifestare a propriei ticăloșenii.

Răul celuilalt îi produce invidiosului bucurie. Acest aspect al invidiei, chipurile, mai este de înțeles: păcătuiește, însă se bucură. Binele celuilalt, din contră, îi produce tristețe. Acest păcat este absurd: păcătuiește și, pe lângă aceasta, mai și suferă. Proastă afacere!

Antidotul invidiei este iubirea: iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de fiii săi. Dacă iubim într-adevăr, ne va bucura faptul că tuturor le merge bine și ne va durea când lucrurile nu vor fi astfel.