O ÎNTREBARE COMPLICATĂ
EVANGHELIA
Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,13-17
În acel timp, au trimis la Isus pe unii dintre farisei şi irodieni ca să-l prindă în vorbă. 14 Au venit şi i-au spus: “Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi nu ţii seama de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezarului? Să dăm sau să nu dăm?” 15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: “De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd!” 16 I-au adus şi el le-a zis: “Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” Ei i-au spus: “Ale cezarului”. 17 Atunci Isus le-a zis: “Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Şi erau foarte uimiţi de el.
Cuvântul Domnului
Doamne, vin cu umilință înaintea ta. Ca unul care a căzut frecvent în păcat, îmi cunosc slăbiciunile. Marea ta iubire mă convinge că harul tău mă poate menține pe calea spre sfințenie. Doamne, călăuzește-mă în legătură cu orice decizie importantă pe care trebuie să o iau.
Pregătirea capcanei
Fariseii și irodienii folosesc o veche stratagemă, lingușirea, pentru a încerca să-l prindă în capcană pe Isus. Este o stratagemă care se practică dintotdeauna. Lingușirea ne poate face să lăsăm garda jos. „Ești o persoană inteligentă, de ce nu …?”. Sau: „Ești un părinte bun, ai deja doi copii. Doar nu crezi cu adevărat în ceea ce spune Biserica despre …?”. A fi creștin în lume înseamnă, de multe ori, să trăiești printre oameni vicleni. De aceea, Isus ne-a avertizat să fim „înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii” (Mt 10,16). Pentru a rămâne în echilibru, trebuie să trăim numai pentru Dumnezeu.
Este Cristos cel care îmi modelează fiecare zi?
Așteptarea
Îi propun o falsă dilemă lui Isus. Este „ori una, ori alta”. Isus ori trebuie să accepte Cezarul în totalitate, ori să se răzvrătească împotriva Romei. Așa consideră și lumea. Este vorba în continuare de „ori/sau”. Fie îmbrățișăm darwinismul (fără întrebări!), fie ne agățăm de creaționism. Fie suntem toleranți față de stiluri de viață alternative, fie suntem niște bigoți insuportabili. Dar lucrurile sunt mai complicate decât atât. Mai mult, credința catolică este adesea „ambele/și”. Prin urmare, dăm Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce aparține fiecăruia. Și cum decidem ce aparține cui? Aici lucrurile devin puțin mai complicate. Și tocmai de aceea suntem chemați, ca și creștini, să ne dezvoltăm abilitățile, inteligența și viața de rugăciune, pentru a lua deciziile corecte. Catolicismul nu este o religie pentru roboți. Ne cere să ne folosim în mod responsabil libertatea și calitățile noastre pentru a împlini voința lui Dumnezeu.
Îmi folosesc bine calitățile? Îmi dezvolt abilitățile și intelectul pentru a-l sluji mai bine pe Dumnezeu?
Capcana s-a închis. Joaca s-a terminat.
Răspunsul lui Isus îi pune la punct pe criticii săi. De ce? În parte pentru că le întoarce întrebarea. Acum ei trebuie să decidă ce aparține Cezarului – și ce aparține lui Dumnezeu. „Voi trebuie să decideți”, era fraza emblematică a lui Karol Wojtyla în calitate de confesor. Nimic nu ne poate speria atât de mult ca libertatea. Aceasta a speriat audiența lui Isus.
Cum îmi folosesc libertatea? Cum folosesc timpul pe care mi-l acordă Dumnezeu?
Doamne, ajută-mă să realizez că mă chemi la libertate. Tu respecți libertatea pe care mi-ai oferit-o, chiar dacă o folosesc în mod abuziv. Dar eu nu vreau să o folosesc în mod abuziv. Vreau să dau o bună socoteală despre viața mea în Ziua Judecății.
Voi citi astăzi câteva versete din Scriptură sau câteva paragrafe din Catehism sau dintr-un document pontifical pentru a încerca să cresc mai mult în credință.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: