O LECȚIE ÎN MIJLOCUL FURTUNII
EVANGHELIA
Ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,23-27
În acel timp, urcând Isus în barcă, discipolii lui l-au urmat. 24 Şi iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea! 25 Venind discipolii lui, l-au trezit, spunându-i: “Doamne, salvează-ne! Pierim”. 26 Dar el, le-a spus: “De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. 27 Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: “Cine este acesta că şi vânturile şi marea ascultă de el?”
Cuvântul Domnului
Doamne, știu că ești alături de mine mereu. Știu că te gândești la mine și că dorești să-mi dăruiești harurile de care am nevoie pentru a trăi din plin și această zi. Știu că mă privești cu o privire plină de iubire sinceră. M-ai creat, Doamne, m-ai răscumpărat și mă însoțești în fiecare moment prin Duhul tău Sfânt. Te rog să-mi pregătești mintea și inima în aceste momente pe care le petrec împreună cu tine în rugăciune pentru a primi lumina și puterea harului tău.
Oportunitățile pe care ni le oferă furtunile
De ce îngăduie Isus furtunile în viața noastră? El nu trebuia să permită ca furtuna să se stârnească tocmai în momentul în care el și apostolii săi se deplasau pe mare. Mai târziu, Domnul va arăta în mod clar că are putere asupra forțelor naturii care se manifestau în timpul furtunii. De ce nu și-a exercitat această putere mai devreme, astfel încât furtuna să nu se declanșeze încă de la început? Cel puțin un motiv pentru furtuni se datorează faptului că ele reprezintă oportunități de a-l cunoaște mai bine pe Isus. La sfârșitul acestui fragment evanghelic, după ce situația critică s-a încheiat, Sfântul Matei ne spune „Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: “Cine este acesta că şi vânturile şi marea ascultă de el?”. Până la acest moment, ucenicii lui Cristos fuseseră martori la lucruri uimitoare: vindecări minunate, exorcizări impresionante și o predică de mare efect. Totuși, această experiență le-a arătat o altă latură a puterii lui Cristos: puterea sa asupra forțelor naturii. Înțelegerea lor, cunoașterea lor cu privire la Isus, mai avea, încă, loc să crească. Poate că Isus a permis această furtună tocmai pentru ca ei să ajungă să-l cunoască mai bine prin această experiență și prin ceea ce avea să le dezvăluie. Poate că acesta este motivul pentru care Isus permite furtunile și în viața noastră. Cumva, a fi în barcă cu Isus în timp ce furtuna face ravagii ne oferă șansa de a-l cunoaște mai bine și, astfel, de a-l iubi mai profund.
Misterul credinței
Când ucenicii îl trezesc pentru a-i împărtăși panica lor, Isus îl întreabă: „De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?”. Probabil că ucenicii au privit spre el ca și cum ar fi fost bolnav. Sau poate că s-au privit între ei întrebători, dacă Domnul nu cumva își pierduse mințile. O bună parte dintre discipolii lui Cristos erau pescari, familiarizați cu bărcile și furtunile. Iar acești navigatori experți se temeau pentru viața lor în mijlocul acestei furtuni: „Doamne, salvează-ne! Pierim”. Din punct de vedere omenesc, situația lor era clară și cumplită. Dar Isus nu îi mustră pentru că nu au reușit să facă o evaluare umană corectă a situației. El îi provoacă cu privire la un alt nivel, cel al credinței. Toate învățăturile și minunile sale au avut ca unic scop să trezească în ucenicii săi credința. Trebuie să îl întâlnim pe Isus și să credem în el, să ne încredem în el. Numai atunci harul său poate să pătrundă în noi și să ne transforme. Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu este o persoană reală și, prin urmare, relația noastră cu el trebuie să se bazeze pe altceva decât doar niște calcule matematice. Trebuie să ne încredem în el, așa cum trebuie să facem cu orice prieten, dacă dorim ca prietenia să crească și să înflorească. Isus ne-a oferit tuturor ocazia multor experiențe directe și indirecte privind bunătatea și seriozitatea sa. Cât de profund ne-au hrănit ele credința? Reacțiile noastre din timpul furtunilor vieții ne pot spune multe.
În aceeași barcă
Isus și ucenicii săi se aflau în aceeași barcă. Isus nu este un Mântuitor care ne răscumpără de la distanță. Isus vrea să fie aproape de noi. Întregul mister creștin transmite acest adevăr uimitor. Prin Întrupare, Dumnezeu însuși devine ființă umană și pășește alături de noi în această lume decăzută. Pe Cruce, Dumnezeu însuși preia în propriul său trup și suflet toate tipurile de suferință pe care se pare că nu le putem evita în călătoria noastră prin viață. El a călătorit pe drumurile prăfuite ale Galileii împreună cu ucenicii săi. El a vorbit cu Nicodim în jurul focului, noaptea. S-a atins de leproși și a plâns cu cei care plângeau. În Isus, Dumnezeu ne arată că este cu adevărat cu noi. El este în barca noastră. Isus este „Emanuel” – Dumnezeu cu noi. Problema, în ce ne privește, este că uităm atât de ușor acest lucru. Furtunile vieții ne induc o stare de panică. Zgomotul vieții îneacă vocea adevărului. Distracțiile vieții obstrucționează vederea tabloului de ansamblu așa cum ni-l dezvăluie Dumnezeu.
Când mă voi decide să trăiesc în conformitate cu adevărurile în care cred? Când voi accepta adevărul despre iubirea nemărginită, necondiționată și nesfârșită a lui Dumnezeu față de mine și interesul său față de viața mea? Astăzi?
Îți mulțumesc că ai apărut în „barca” mea, Doamne. Îți mulțumesc că îți pasă suficient de mult de mine încât să pășești alături de mine, să mă protejezi și să mă luminezi. Astăzi nu doresc altceva decât să savurez acest dar al prezenței tale. Nu sunt niciodată singur. Chiar și furtunile care mă lovesc fac parte din planul Tău cu privire la viața mea. Nimic nu te poate despărți de mine, pentru că tu ești totul pentru mine. Te rog, Doamne, învață-mă să trăiesc cu o mai mare conștientizare a prezenței tale. Dă-mi harul de a nu uita niciodată că, inclusiv atunci când furtunile se dezlănțuie, tu ești alături de mine în barca mea și, printr-un simplu cuvânt, poți certa vânturile și liniști marea. Tu ești Domnul și fratele meu și nu vreau să te părăsesc niciodată.
Doamne, astăzi, prin harul tău, îmi voi fixa, cu scopul de a-mi aduce mai ușor aminte de credință un crucifix, o imagine, un rozariu, un post-it sau un verset, într-un loc în care simt în mod mult mai acut stresul și neliniștile vieții (birou, mașină, bucătărie). Ori de câte ori îl voi vedea, voi face o rugăciune, spunându-i lui Isus că, într-adevăr, cred în el, cerându-i să-mi sporească credința.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: