A fost odată un om teribil de miop. Ca să poată citi, aproape că și lipea cartea de ochi: „citea prin frecare”.

În cele din urmă, s-a dus la un oftalmolog care i-a dat niște ochelari foarte mari. Cu ei deja putea să citească fără să mângâie cartea. Vorbind despre noua lui vedere, spunea: „Văd lucruri pe care nu le-am văzut niciodată, nici nu credeam că există”.

 

Precum Cristofor Columb: descoperea o lume nouă.

 

De câte ori nu avem o viziune mioapă a realității!

Credința ne face să descoperim o lume nouă, plină de culoare și de bucurie.

Viața de credință ne ajută să vedem realitatea. Viziunea mioapă nu este reală; este deformată.

Lucrurile – viața – sunt așa cum sunt în ochii lui Dumnezeu. Sunt, prin urmare, așa cum sunt la lumina credinței. Viziunea fără credință este o viziune trunchiată.

Merită să-ți îngrijești și să-ți cultivi „vederea”.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013