„O MAMĂ NU SE SATURĂ NICICÂND DE AȘTEPTAT”

O mamă, care de câțiva ani îl văzuse plecând de acasă pe fiul ei, păstra casa ca și cum el încă locuia acolo. Închisese câteva încăperi, însă camera fiului, salonul și grădina străluceau de curățenie. Într-o bună zi, o prietenă o vizită și, văzând totul atât de aranjat, o întrebă:

– Dragă, de cât timp ești singură?

– De cincisprezece ani, răspunse doamna.

– Fiul tău îți scrie?

– Da, ultimele vești sunt de acum doi ani.

– Nu ți se pare mult timp, ca să ții totul atât de îngrijit?

– Dar cine îți spune ție – reluă mama – că nu se va întoarce mâine, sau chiar în momentul acesta?

Un comentariu bun ar putea să fie versurile unui cântec:

De câte ori, copil fiind, eu m-am rugat,

Că te iubesc să-ți spun nicicând n-am încetat.

Cu timpul însă, Mamă, de tine am uitat

Și pașii mei pe căi pierdute-au apucat.

De tine, Mamă, astăzi, eu mi-am amintit,

Altarul tău cât de frumos e-mpodobit!

Rugându-mă din nou, îndată am aflat

Că o mamă nu se satură nicicând de așteptat.

„O mamă nu se satură nicicând de așteptat…”. Mama de aici nu poate face altceva decât să aștepte. Fecioara Maria, pe lângă faptul că nu se satură să aștepte, ne ajută să ne întoarcem.