O MICĂ ÎNTÂRZIERE

Într-o fabrică, la ora prânzului, un muncitor deschide sfertașul și exclamă:
– O, nu! Iar sandviș cu brânză?
Ziua următoare se repetă aceeași scenă și aceeași tânguire și tot așa, zi după zi, până într-a patra sau a cincea, când un tovarăș, care a fost martor la toate văicărelile sale, îi spune:
– Dar bine, omule! Mie, dacă nu mi-ar fi plăcut brânza, i-aș fi spus femeii să-mi pună altceva.
– Asta-i bună! Și eu aș fi făcut la fel dacă aș fi fost căsătorit. Dar cum nu sunt căsătorit, trebuie să-mi fac eu singur sandvișurile.
Este o iluzie deșartă și puerilă a pretinde să obții foarte ieftin ceea ce costă mult: să semeni cu zgârcenie și să aștepți o recoltă bogată. Cu toate acestea, este un lucru foarte obișnuit ca, atunci când facem ceva, să ne lăsăm purtați de legea efortului cel mai mic posibil, iar când vine momentul să ne bucurăm de ceea ce am făcut, să a
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014
