O PRIVIRE PĂTRUNZĂTOARE
EVANGHELIA
Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,45-51
În acel timp, Filip l-a întâlnit pe Natanael şi i-a zis: “L-am găsit pe cel despre care au scris Moise în Lege şi Profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret”. 46 Dar Natanael i-a zis: “Poate fi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: “Vino şi vezi!” 47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: “Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie!” 48 Natanael i-a zis: “De unde mă cunoşti?” Isus i-a răspuns şi i-a zis: “Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin”. 49 Natanael i-a răspuns: “Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel”. 50 Isus a răspuns şi i-a zis: “Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51 Şi i-a zis: “Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”.
Cuvântul Domnului
Doamne, iată-mă înaintea ta. Fixează-ți privirea asupra sufletului meu. Vreau să las deoparte toate distracțiile și să-mi îndrept și eu cu iubire privirea către tine.
Nu există viclenie în el
Felul în care Isus l-a descris pe Natanael vorbește despre integritate, onestitate și dreptate. Fragmentul din Evanghelie pare să sugereze că întâlnirea dintre o astfel de persoană și Cristos este caracterizată de recunoaștere reciprocă profundă și aproape imediată – la fel ca și cum absența vicleniei îi deschide omului calea pentru a ajunge la credință.
De unde mă cunoști?
La prima vedere, constatarea bruscă a faptului că suntem „citiți” de altcineva ne poate speria. În același timp, a fi (re)cunoscut de altcineva reprezintă una dintre cele mai profunde dorințe și nevoi ale noastre. Să acceptăm privirea celuilalt care încearcă să ne „citească” sufletul: știm că nimic nu ne face să ne simțim mai vulnerabili, dar cunoaștem, de asemenea, că nimic nu ne poate oferi o bucurie mai mare decât un astfel de tip de comuniune. Este ceea ce ne așteaptă în ceruri: o comuniune desăvârșită între noi, plină de bucurie, pe măsură ce ne desfătăm sub privirea iubitoare și veșnică a lui Dumnezeu.
Tu ești Fiul lui Dumnezeu
Isus și Natanael și-au intersectat privirile. Și s-a întâmplat ceva extraordinar. Iar Natanael și-a dat seama de acest lucru imediat. A te ruga înseamnă să „te cufunzi” în ochii lui Isus. Ce senzație vă provoacă aceasta? Frică? Atunci când lăsăm la o parte duplicitatea și îi permitem Duhului Sfânt să înlocuiască teama din noi cu dorința sinceră de a fi cunoscuți așa cum suntem de Domnul, dorința de comuniunea și de bucurie va pune stăpânire pe noi, iar mărturisirea de credință a lui Natanael va deveni și a noastră.
Doamne, nimeni nu poate vedea în adâncul inimii mele așa cum o reușești tu. Uneori, vreau să mă ascund de privirea ta, pentru că mă face să mă simt vulnerabil. Acum, însă, îmi reînnoiesc încrederea în tine: nu am de ce să mă tem de tine pentru că există nimic în mine pe care să nu poată fi cunoscut de tine. Privirea ta nu mă „înțeapă”, ci mă calmează și mă vindecă.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi bucura de privirea ta, petrecând timp, împreună cu tine, pentru câteva momente, în rugăciune, lăsându-te pur și simplu… să mă vezi.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice 1024:
„Această viață desăvârșită, această comuniune de viață și de iubire cu Preasfânta Treime, cu Fecioara Maria, cu îngerii și cu toți fericiții este numită „cer”. Cerul este scopul ultim și realizarea aspirațiilor celor mai profunde ale omului, starea de fericire supremă și definitivă”.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: