Un ofițer din armată îl invită pe tovarășul său la o plimbare. Prietenul îi spuse că nu poate, întrucât e zi de sărbătoare și va merge la Liturghie. Ofițerul, surâzând, îi replică cu un aer plin de orgoliu:

– Eu de mult am trecut de astfel de chestii!

Prietenul său, fără să se neliniștească, îi răspunse:

– Și eu am trecut de mult timp de o astfel de opinie și sunt foarte mulțumit că am făcut-o.

 

Câți oameni, chiar creștini, văd credința noastră ca o povară! Văzută astfel, nu trebuie să ne mire că există dorința de a se elibera de ea. Sunt lucruri care ne costă în viața creștină? Fără îndoială. Și în viața celor care nu au credință există astfel de lucruri. Fără credință însă sunt mai grele, deoarece lipsește un sprijin. Aripile vulturului cântăresc, sunt grele, însă acesta zboară tocmai datorită acestor greutăți.

Credința creștină dă sens și este un stimulent pentru viața întreagă. De asemenea, dă sens crucilor și necazurilor care se întâlnesc în orice viață umană.

„A trece de astfel de chestii” nu înseamnă a te elibera,  ci a te ruina. A gândi contrariul denotă foarte puțină maturitate și prea mult infantilism. Aceasta însă, așa cum se întâmplă și cu celelalte lucruri, se înțelege doar în măsura în care se trăiește.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013