O SPERIETURĂ LA TIMP

Un 0m destul de înaintat în vârstă se afla în pragul morții. Viața lui îndelungată deseori a lăsat mult de dorit. Copiii săi și preotul se străduiau să-l convingă să se spovedească.

– Spovedește-te, tată – spunea unul dintre fii. Spovedește-te, profită de acest moment pentru a te elibera de focul iadului.

Bătrânul nu agrea deloc ideea aceasta.

Dintr-o dată, niște horcăieli și rămase ca mort. Unul dintre fii aprinse un pai de chibrit și i-l apropie de gură, ca să vadă dacă respiră. Fiindcă mâinile îi tremurau nervos, paiul căzu pe gâtul tatălui. Acesta, speriat, exclamă:

– Ce? Deja a început?

O sperietură la momentul potrivit este providențială. Există familii care nu vor să-l anunțe pe preot, de teamă ca bolnavul să nu se sperie. Pentru a evita o puțin probabilă sperietură la timpul potrivit, i-o amână pentru un moment nepotrivit, iar sperietura de după este mare și deja este prea târziu. Aceasta, mai mult decât o sperietură, este o nenorocire.

Merită să aranjăm lucrurile, chiar dacă ne costă, câtă vreme dispunem de timpul necesar.