O SUTĂ, ȘAIZECI SAU TREIZECI
EVANGHELIA
Sămânţa a căzut în pământ bun şi a dat rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-9
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare, încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, 3 iar el le spunea multe în parabole: “Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!”
Cuvântul Domnului
Doamne, rugăciunea mea va „funcționa” numai dacă voi rămâne smerit înaintea ta. Așa că mă apropii de tine cu umilință și cu smerenie. Am nevoie infinită de tine și de harul tău. Gândul acesta mă ajută să cresc în smerenie. Mă încred în tine și în harul tău. Îți mulțumesc pentru darul nemărginit al iubirii tale. Doamne, fă ca întotdeauna să răspund harului revărsat inima mea cu entuziasm și iubire.
Lacrimile unui semănător
Imaginează-ți că Isus predică mulțimilor, sperând la un răspuns pozitiv, dar în schimb este martor la faptul că mulți oameni își închid urechea în fața mesajului său de mântuire. Într-o zi, s-a gândit la acest lucru urmărind un agricultor care semăna. El vede cum imediat vin păsări și mănâncă o parte din ele. Vede semințele semănate pârjolite de soare. Vede câteva semințe înăbușite de buruieni. Apoi își amintește de chipurile și poate chiar de numele oamenilor care i-au ascultat mesajul, dar care au ales să nu-i răspundă sau al căror răspuns a fost de scurtă durată. Ne aducem aminte de un alt fragment din Evanghelie: „Când s-a apropiat, văzând cetatea, [Isus] a plâns pentru ea, 42zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta [calea] spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi” (Lc 19,41).
Rebeliune sau odihnă
Îndemnul de a fi atenți față de Cuvântul lui Dumnezeu este frecvent în Scriptură. În Scrisoarea către Evrei, autorul ne avertizează: „nu vă împietriţi inimile ca la răzvrătire în ziua ispitirii în pustiu”. Poporul lui Israel a reacționat în acest mod nefericit după exodul din Egipt. „Ei rătăcesc mereu cu inima, nu au cunoscut căile mele; 11 astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea”(cf. Evr 3,7-11). Aceste cuvinte ne ajută să cultivăm o teamă sănătoasă și sfântă față de Domnul, motivându-ne să ne străduim pentru a depăși orice împietrire a inimii și de a rămâne aproape de Cristos pentru a intra în odihna sa.
Roadele virtuții
„… Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci.” Roadele pe care Domnul nostru dorește să le producem sunt virtuțile inspirate de credință, speranță și iubire. Dacă creștem în virtute în fiecare zi, imitându-l pe Cristos și din iubire față de el, putem fi siguri că dacă îi vom asculta glasul, vom fi plăcuți în ochii lui. Cea mai mare dintre toate virtuțile rămâne caritatea, iubirea concretă și efectivă față de aproapele nostru. Putem contempla viețile sfinților pentru a descoperi cum aceste roade s-au evidențiat într-un mod cu adevărat plăcut lui Cristos.
Doamne, tu știi cât de ușor îmi este să las ca mediocritatea să se strecoare în viața mea. Grijile și preocupările vieții adesea te resping pe tine și Împărăția ta pe un plan secundar. Fă-mă în fiecare zi mai conștient de faptul că trebuie să îmi rezerv timp pentru tine în rugăciune, dar și pentru toți cei pe care mi i-ai dat în grijă.
Îmi voi reînnoi efortul legat de angajamentele mele cu privire la rugăciunile pe care le-am neglijat în ultima perioadă.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: