OBRĂZNICIE

Lui Jaimito i se face cadou o bicicletă cu ocazia sărbătorii celor trei magi, la Epifanie. Merge cu mama sa în parc și, bucuros nevoie mare, începe să dea ture cu bicicleta în timp ce mama sa, așezată pe o bancă, citește o carte. 

După câteva ture se simte deja sigur pe sine și începe să  facă scheme pentru a-și arăta îndemânarea. Trecând prin fața mamei sale, ridică picioarele de pe pedale, strigând: „Mami, uită-te: fără picioare!” La următoarea tură, salutând-o cu o mână: „Mami, uită-te: fără o mână”. Apoi: „Mami, fără mâini” și, în cele din urmă, plângând și cu sânge la gură: „Mami, fără dinți”.

Ce ideal nu cere sacrificiu? Dacă lăsăm lucrurile care ne costă, gândind că lucrul important este idealul, logic  ar fi să sfârșim prin a ne trage palme.

Lucrul important este dragostea față de Dumnezeu și față de ceilalți, fără îndoială, însă, dragostea se naște  și creste pe baza relației. Dacă se neglijează această relație, în cele din urmă ajungem „fără dinți”.

A dori să te menții în picioare, neglijând punctele de sprijin, este o „obrăznicie”.