OBSERVAȚIE DUREROASĂ

Acasă la Jaimito sosește în vizită una dintre mătușile sale. În timp ce mâncau, puștiul îi zise mătușii:

– Mătușă, ce urâtă ești!

Supărată, mama lui îl certă:

– Copile! Cum poți să-i spui așa ceva mătușii tale? Spune-i imediat că îți pare rău!

– Bine, mamă… Mătușă, îmi pare rău că ești așa de urâtă.

Copilul nici măcar nu-și imaginează că mama îl invită să-și ceară iertare pentru că a spus adevărul. Crede că trebuie să-și manifeste părerea de rău nu pentru ceea ce a spus, ci pentru ceea ce vede.

A spune adevărul nu este motiv de părere de rău. În schimb, da, este, de multe ori, modul în care se spune sau lipsa de oportunitate cât privește ocazia în care se spune.

Niciodată nu trebuie să se spună minciuni. Dar nu întotdeauna este obligatoriu să spui adevărul. Uneori este nevoie să nu-l spui. Iar dacă trebuie să-l spui, ai grijă de modul în care o faci. Un vechi proverb chinezesc spune: „Vorbește doar atunci când vorba ta este mai bună decât tăcerea ta”.