O doamnă merge cu o prietenă de-a sa să ia micul-dejun într-un restaurant bun. Imediat ce se așază la masă, începe să comenteze și să se plângă de mizeria locului.

– Ia uite ce ditamai petele are fața de masă. Ți-e scârbă să mănânci într-un astfel de loc.

Prietena ei se uită atent și nu vede pete nicăieri.

Dă-mi puțin ochelarii îi spune.

Se uită prin ei și exclamă:

Da… Fața de masă este perfect curată. Petele sunt pe sticla ochelarilor tăi.

 

Cu ochelari murdari se văd pete peste tot. Dacă cineva  își curăță ochelarii, multe dintre petele acestea dispar. Dispar pentru că nu existau. Erau din cauza ochelarilor.

Ceva asemănător se întâmplă întocmai cu imperfecțiunile străine. În realitate, nu sunt atât de străine. 

 

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013