OCHELARII PRIN CARE SE PRIVEȘTE

Gabriel Maura Gamazo, fiul faimosului Don Antonio Maura, povestește în cartea sa „Recuerdos de mi vida” („Amintiri din viața mea”):

„Amintea tatăl meu că, fiind încă începător, în timpul primelor sesiuni ale curții din anul 1881, într-o oarecare după amiază s-a așezat lângă D. Carlos Navarro Rodrigo, ilustră personalitate a acelei majorități, de care l-a legat după aceea o strânsă prietenie intimă. I s-a părut, la un moment dat, atât de nimerit ceea ce spunea un orator din opoziție, că nu a putut decât să-și manifeste aprobarea și să o spună cu voce joasă. Expertul mentor s-a întors imediat către el și, între glumă și supărare, l-a dojenit: «Să ții minte dumneata, puiule, că în această casă prietenii vorbesc întotdeauna ca îngerii, iar dușmanii latră»”.

În funcție de cum îi privim pe ceilalți, așa îi vedem. Dacă-i privim cu drag, vom vedea ceea ce este bun. Dacă-i privim cu antipatie, ne vom opri doar la ceea ce este rău… retușat și sporit.

Părtinirile nu depind de ochi, ci de voință. În ultimă instanță, găsim în ceilalți ceea ce vrem să vedem la ei.

Aici se potrivesc acele vorbe ale lui D. Ramon de Campoamor: „În lumea aceasta trădătoare, nimic nu-i adevăr sau născocire. Totul este dat de culoarea lentilelor cu care-mpodobesti a ta privire”.