OCHII CREDINȚEI
LECTURA I
În ziua aceea, ochii celor orbi vor vedea.
Citire din cartea profetului Isaia 29,17-24
Aşa spune Domnul Dumnezeu: “Oare nu mai este încă puţin timp şi Libanul se va schimba în grădină, iar grădina va fi considerată o pădure? 18 În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, iar ochii orbilor vor vedea din beznă şi întuneric. 19 Bucuria celor sărmani va creşte în Domnul şi cei săraci dintre oameni se vor veseli în Sfântul lui Israel. 20 Căci cel violent va dispărea, cel batjocoritor nu va mai fi şi toţi cei care caută să săvârşească nelegiuire vor fi nimiciţi. 21 Ei care îi făceau vinovaţi pe oameni pentru un cuvânt, ei care întindeau curse la poartă şi îl derutau pe cel drept pentru nimica toată. 22 Pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacob, el care l-a răscumpărat pe Abraham: «Acum, Iacob nu se va ruşina şi faţa lui nu va păli acum». 23 Căci, atunci când îi vor vedea pe copiii lor, lucrarea mâinilor mele, în mijlocul lor, vor sfinţi numele meu, îl vor sfinţi pe Sfântul lui Iacob şi de Dumnezeul lui Israel se vor teme. 24 Cei derutaţi cu duhul vor dobândi pricepere şi cei care murmură vor primi învăţătură”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.
4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.
13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul nostru vine cu putere, el va lumina ochii slujitorilor săi. (Aleluia)
EVANGHELIA
Doi orbi, care au crezut în Isus, au fost vindecaţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,27-31
În acel timp, au venit după Isus doi orbi, strigând: “Îndură-te de noi, Fiul lui David!” 28 Ajungând în casă, orbii s-au apropiat de el, iar Isus le-a zis: “Credeţi că pot să fac aceasta?” I-au spus: “Da, Doamne!” 29 Atunci le-a atins ochii, spunând: “Să vi se facă după credinţa voastră!” 30 Şi li s-au deschis ochii, iar Isus le-a poruncit cu asprime: “Vedeţi să nu afle nimeni!” 31 Dar ei, după ce au ieşit, au răspândit vestea despre el în tot ţinutul acela.
Cuvântul Domnului
Doamne al luminii și al culorilor, deschide-mi ochii pentru a descoperi lucrările Tale minunate din viața mea și din viața celorlalți.
De ce i-a întrebat?
De ce i-a întrebat Isus pe orbi dacă credeau că pot fi vindecați? Isus aștepta credință, atașament față de persoana Sa. Orbii au făcut apel la Fiul lui David, singurul capabil de îndurare, iar Domnul le-a răspuns la fel: „Credeţi că pot să fac aceasta?” Ei au declarat că El era cu adevărat soluția la problemele lor. Atunci când ajungem la acest nivel de încredere și adeziune față de Domnul, se pot petrece miracole…
De ce i-a atins?
Ochii nu sunt pentru a fi atinși. Clipim spontan atunci când ceva sau cineva se apropie de ochii noștri. Acesta este motivul pentru care avem pleoape. Deci, de ce ar fi atins Isus ochii orbilor când nu era nevoie? Nu putem decât să speculăm. Știm că ochii sunt cea mai frumoasă parte a feței umane. Iar proprii noștri ochi sunt exact ceea ce nu vedem niciodată. Dar a fi orb – a nu vedea nici ochii noștri, nici ochii altora – este o mare sărăcire, o întunecare a lumii înconjurătoare. Isus a ales să înceapă să comunice cu acești oameni prin intermediul simțului tactil. Abia apoi, după ce i-a atins, le-a deschis ochii pentru a vedea. La fel, Isus știe foarte bine cum să ajungă la fiecare dintre noi, în ciuda defectelor noastre, și să ne scoată din întuneric și să ne conducă la lumina sa – doar dacă avem încredere că ne poate vindeca.
De ce i-a avertizat?
Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți. Atunci de ce le-a „poruncit cu asprime” să păstreze tăcerea? Răspunsul obișnuit ar fi că predicarea lor extravagantă ar fi putut inhiba libera mișcare a lui Cristos printre oameni. Mulțimile dornice de miracole ar fi putut perturba adevărata sa misiune. Dar poate că există și un alt motiv: Uneori, cuvintele sunt inadecvate. Thomas à Kempis, în cartea I capitolul 20 din Imitarea lui Cristos, vorbește despre iubirea singurătății și a tăcerii. „Oricine este hotărât să trăiască o viață interioară și spirituală trebuie, împreună cu Isus, să se retragă din mulțime…” Poate că Cristos știa că recunoștința tăcută le va păstra cel mai bine pacea sufletească.
Doamne, eu nu înțeleg întotdeauna poruncile Tale, dar știu că supunerea față de voința Ta este întotdeauna cea mai bună. Când voi fi orb în legătură cu ceva, te rog să mă faci să văd, dar mai presus de toate te rog să privești la mine, astfel încât să pot fi consolat de dragostea ta și să pot deveni puternic și credincios.
Doamne, și astăzi, prin harul tău, îți voi mulțumi pentru toate lucrurile pe care le pot vedea și înțelege, și îți încredințez toate cele pe care încă nu le pot vedea sau înțelege.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: