OMENIREA AFLATĂ ÎN MARE DIFICULTATE
Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-28
Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: “Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?” 25 Iar el le-a spus: “Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile ofrandei pe care nu aveau voie să le mănânce decât preoţii şi a dat şi celor care erau cu el?” 27 Şi le-a spus: “Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă; 28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”.
Cuvântul Domnului
Doamne, a sosit momentul cel mai important al acestei zile. Sunt singur cu tine pentru o discuție de la inimă la inimă. Cine sunt eu ca să dorești să petreci acest timp cu mine, ca să accepți să te oferi mie? Ce bucurie, ce onoare, ce glorie să fiu urmașul unui Domn ca tine! Doamne, ajută-mă să mă pot ruga pentru cei care mă persecută și să-i slujesc și să-i câștig pentru Evanghelie prin iubire, așa cum ai făcut Tu.
Nerespectarea Sâmbetei
Cât de cumplită era nevoia omenirii după un Salvator! Evreii erau poporul ales al lui Dumnezeu; ei primiseră Revelația lui Dumnezeu prin Vechiul Testament. Fariseii erau liderii religioși ai poporului evreu. Cu toate acestea, ei au „îngropat” Legea lui Dumnezeu atât de adânc sub straturi de precepte create de oameni, încât oamenilor flămânzi (la propriu) nu li se permitea nici să strângă grâne pentru a mânca în ziua de Sâmbătă. Legea devenise un scop în sine și avea întâietate în fața persoanelor aflate în nevoie. Cum ar putea fi vreodată omenirea condusă în siguranță pe adevărata cale a mântuirii fără a se încurca, lipsită de speranță în desișurile de ritualuri false și precepte arbitrare? Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Veșnic al Tatălui, s-a smerit devenind Fiul Omului pentru a ne aduce plinătatea adevărului. Dar Cristos a făcut mult mai mult decât să ne aducă plinătatea Revelației lui Dumnezeu. El ne-a dat puterea, prin propria Sa viața a harului, de a trăi în adevăr.
Sunt eu suficient de bine alimentat de această sursă de har în viața mea?
Încercarea de a-i convinge pe adversari
Dacă am fi fost în locul lui Cristos, care ar fi fost reacția noastră față de farisei? Poate că am fi fost impresionați în fața prezenței lor impunătoare. Poate că n-am fi avut curaj să respingem intoleranța lor fără ca măcar să cutezăm să le răspundem. Cristos își dezvăluie atât neînfricarea, cât și bunătatea Inimii Sale, căutând să îi convingă. El citează Scripturile în care ei cred și citează din 1 Samuel 21,1-6. David și oamenii săi, fugind de Saul, mănâncă pâinile ofrandei: douăsprezece pâini așezate în fiecare dimineață pe masa din sanctuar, ca omagiu adus Domnului de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Când erau înlocuite pentru a face loc altora proaspete, aceste pâini erau rezervate preoților leviți. Cristos caută să le dezvăluie fariseilor, într-un mod pe care aceștia îl pot accepta, că s-au îndepărtat de adevărata religie, în care iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele primează respectării regulilor. Cristos rezumă natura adevăratei religiozități și evidențiază eroarea fariseilor într-o singură frază sublimă: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă”.
Înțeleg sarcina pe care mi-a încredințat-o Cristos ca fiind ușoară? Asta este ceea ce El intenționează și promite. Dacă nu reușesc să o fac, de ce nu?
Stăpânul sâmbetei
Cristos nu se oprește la dezvăluirea naturii și a scopului adevăratei vieți religioase. El face o proclamație îndrăzneață, una care trebuie să-i fi uimit pe farisei și poate chiar să fi mărit ochii propriilor săi ucenici: „Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”. Cristos declară fără echivoc că autoritatea Sa este egală cu cea a lui Dumnezeu însuși, care a instituit Sabatul în zorii Creației omului. Cristos nu vrea de la farisei nimic mai mult decât un gest de credință în propria sa persoană divină. Inima lui tânjește să-i salveze. Cristos tânjește să conducă la mântuire pe toți cei pe care îi întâlnește, inclusiv pe dușmanii săi.
Oare propriul meu zel pentru suflete mă face să transmit ceva din curajul și dragostea lui Cristos atunci când mă confrunt cu anumite adversități? Doresc și caut ceea ce este bine pentru toți, indiferent de atitudinea lor față de mine?
Îți mulțumim, Doamne, că te-ai făcut om pentru a ne mântui când aveam mare nevoie de tine. Îți mulțumim pentru că îi iubești chiar și pe dușmanii tăi și cauți să îi câștigi pentru noua ta viață. Ajută-mă să iubesc mai mult, așa cum ai făcut-o Tu. Ajută-mă să conștientizez valoarea și a unui singur suflet.
Mă voi ruga și voi face sacrificii pentru cineva care mă persecută pe mine sau persecută Biserica. Renunțând la mine însumi, voi căuta modalități de a-i face să simtă dragostea lui Cristos.
Material pregătit după a traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
Respectarea sfințirii Zilei Domnului