OPTIMISM ÎN EXCES

Un om merge la examen, ca să-și scoată carnetul de șofer.

Se întoarce acasă cam trist, palid și pe jumătate însângerat.

Văzându-l, soția lui, speriată, îl întreabă ce s-a întâmplat, iar el răspunde:

– M-am izbit într-un camion.

– Atunci – spune soția –, te-au picat?

– Păi, nu se știe încă; pentru că examinatorul a murit în accident.

Speranța care nu se bazează pe propriul efort nu este speranță; este comoditate, lene sau naivitate.

Atunci când cineva a pus din partea sa tot ceea ce trebuia – sau, ceea ce este același lucru, tot ceea ce putea –, e logic să se aștepte la un rezultat bun. Însă atunci când ceea ce a pus a fost o cârpăceală, nu se pot aștepta minuni.

Întrebarea importantă este mereu aceeași: pun la contribuție tot angajamentul și efortul posibil?