LECTURA I
L-a stabilit pe Cristos cap peste Biserica întreagă, care este trupul său.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,15-23
Fraţilor, auzind de credinţa voastră în Domnul Isus şi de iubirea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, 16 nu încetez să mulţumesc pentru voi, amintindu-vă în rugăciunile mele, 17 pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, ca să-l cunoaşteţi pe deplin, 18 luminându-vă ochii inimii voastre, ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi 19 şi care este imensa măreţie a puterii sale faţă de noi, cei care credem după lucrarea tăriei puterii sale 20 pe care a înfăptuit-o în Cristos, înviindu-l din morţi şi aşezându-l la dreapta sa în ceruri, 21 deasupra oricărui principat şi oricărei puteri, stăpâniri şi domnii şi deasupra oricărui nume rostit, nu numai în lumea aceasta, dar şi în aceea care va veni. 22 Toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a stabilit cap peste Biserica întreagă, 23 care este trupul său, plinătatea aceluia care împlineşte toate în toţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 8,2-3a.4-5.6-7 (R.: cf. 7)
R.: Tu, Doamne, l-ai pus pe Fiul tău stăpânitor peste toate.

2 Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
Slava ta se înalţă mai presus de ceruri.
3a Din gura copiilor şi a pruncilor ţi-ai pregătit laudă. R.

4 Când privesc cerurile tale, lucrările mâinilor tale,
luna şi stelele pe care le-ai stabilit,
5 mă întreb: “Ce este omul, că te gândeşti la el,
sau fiul omului, că-l iei în seamă?” R.

6 L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri,
l-ai încununat cu cinste şi măreţie.
7 L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26d.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul; şi voi veţi da mărturie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Vă zic, dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, nu permite să devin împietrit la inimă. Deschide-mi inima față de darul Duhului tău. Sprijinit de Duhul tău, ajuta-mă să fiu neînfricat recunoscându-te, mărturisindu-ți numele și trăind o viață sfântă.

Recunoașterea vs. negarea Fiului Omului

În drum spre Ierusalim, Isus a ținut o lungă predică cu privire la ucenicia autentică (Lc 12,1-13,9). El a început predica punându-și ucenicii în gardă împotriva ipocriziei: „Feriți-vă de aluatul – adică de ipocrizia – fariseilor”. Un ipocrit este cineva care poartă o mască. Fariseii erau ipocriți pentru că purtau o mască la exterior și acționau ca și cum ar fi fost integri și buni, dar în interior erau plini de răutate (vezi Lc 11,39). Fariseii „se grăbeau să scoată în evidență ceea ce ei percepeau ca fiind greșelile altora, dar nu le vedeau pe ale lor” (Gadenz, The Gospel of Luke, 235). Fariseii au ales să i se opună lui Isus încă de la început (Lc 5,17-6,11). Ei au fost principalele modele de oameni care l-au negat pe Isus. De fapt, au mers atât de departe încât au complotat împreună împotriva lui Isus (Lc 6,11). Spre deosebire de fariseii care L-au negat pe Isus, noi trebuie să-L recunoaștem pe Domnul. Trebuie să facem acest lucru nu doar prin credința noastră lăuntrică și prin mărturisirea noastră exterioară, ci și prin cuvintele și acțiunile noastre. Dacă facem acest lucru, atunci Isus, ca Fiu al Omului glorificat, ne va recunoaște atunci când vom fi judecați în viața de apoi (vezi Gadenz, The Gospel of Luke, 237). Dacă îl renegăm pe Isus – ca mulți dintre farisei – atunci vom fi renegați de Isus la judecată.

Cuvinte care pot fi iertate îndreptate împotriva Fiului vs. Blasfemie de neiertat împotriva Duhului

În Evanghelie, Isus pune în contrast două acțiuni păcătoase – una care este iertată și cealaltă care nu poate fi iertată. Când păcătuim, comitem o jignire la adresa lui Dumnezeu, ne opunem iubirii lui Dumnezeu față de noi și ne îndepărtăm inima de iubirea lui Dumnezeu. Păcatul reprezintă o neascultare, o revoltă împotriva lui Dumnezeu. În loc să acceptăm diferența dintre bine și rău, vrem să hotărâm pentru noi înșine „ca niște dumnezei” ce este bine și ce este rău. Atunci când rostim un cuvânt împotriva lui Isus, păcătuim. Cu toate acestea, dacă renunțăm la astfel de păcate, ele pot fi iertate (Catehismul Bisericii Catolice, 1850). Prin contrast, blasfemia împotriva Duhului reprezintă refuzul deliberat de a accepta îndurarea lui Dumnezeu. Este refuzul de a primi iertarea păcatelor. Reprezintă o respingere a mântuirii pe care o oferă Dumnezeu. Este o împietrire a inimii care conduce la impenitență definitivă și la pieire veșnică (Catehismul Bisericii Catolice, 1864). Prin urmare, singurul lucru care nu poate fi iertat este refuzul de a căuta și de a primi iertarea lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu să ne ofere un duh de înțelepciune

În Scrisoarea către Efeseni, Paul se roagă ca efesenii să crească în admirația lor față de lucrarea lui Dumnezeu și față de măreția lui Cristos. Paul cere ca două daruri să fie oferite membrilor Bisericii. Primul dar este cel al Duhului Sfânt, care este numit Duhul înțelepciunii și al revelației. Al doilea dar este ca ochii inimilor lor să fie luminați. Darul Duhului Sfânt va transmite o cunoaștere intimă a lui Dumnezeu și a planului său de mântuire. Acest dar al iluminării va insufla speranța în viața veșnică. Prin primirea acestor două daruri, putem contempla misterul înălțării lui Isus la slava cerească și tronul său ceresc la dreapta Tatălui. „(Cristos) a fost înălțat, iar cei care cred sunt guvernați și întăriți spre mântuire de puterea sa care conduce universul” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 177). În loc să gândim conform duhului fals al lumii în care înfloresc cei răi și mândri, putem discerne cum Dumnezeu domnește și acționează în lume conform adevăratului Duh al înțelepciunii. Cei care slujesc cu umilință și milostenie înfloresc cu adevărat și vor fi înălțați împreună cu Isus.

Doamne Isuse, am încredere în Tine și accept îndurarea și iertarea Ta. Ajută-mă să-mi recunosc greșelile și păcatele, să le mărturisesc cu umilință și să mă împac cu cei pe care i-am ofensat.

Cum se manifestă căința mea față de păcate? Când mă rog, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru mila Sa față de mine? Îmi aduc aminte cât de mult i-am jignit pe Dumnezeu, pe frații și surorile mele? Colaborez activ cu harul lui Dumnezeu pentru a repara relațiile pe care le-am distrus?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: