PACEA, ROD AL NOULUI LEGĂMÂNT
LECTURA I
Au adunat comunitatea şi au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei.
Citire din Faptele Apostolilor 14,19-28
În zilele acelea, au ajuns nişte iudei din Antiohia şi din Iconiu, care au convins mulţimile şi, bătându-l pe Paul cu pietre, l-au târât în afara cetăţii crezând că murise. 20 Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat împreună cu Barnaba spre Derbe. 21 După ce au predicat evanghelia în cetatea aceea şi au făcut mulţi discipoli, s-au întors la Listra, la Iconiu şi la Antiohia. 22 Ei au întărit inimile discipolilor şi i-au încurajat să rămână statornici în credinţă, spunând: “Trebuie să trecem prin multe necazuri, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu”. 23 Ei le-au hirotonit prezbiteri în fiecare comunitate şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat Domnului în care crezuseră. 24 Trecând prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia. 25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Atalia; 26 de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră. 27 Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea şi au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei şi cum le-a deschis şi păgânilor poarta credinţei. 28 Şi au rămas mai mult timp cu discipolii.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),10-11.12-13ab.21 (R.: cf. 12a)
R.: Cei ce te iubesc pe tine, Doamne, să cânte gloria împărăţiei tale!
sau:
Aleluia.
10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.
12 Credincioşii tăi să facă cunoscute tuturor oamenilor faptele puterii tale
şi gloria plină de strălucire a domniei tale.
13ab Împărăţia ta este împărăţia tuturor veacurilor
şi stăpânirea ta va dăinui din generaţie în generaţie. R.
21 Gura mea să vestească lauda Domnului,
toată făptura să binecuvânteze numele său sfânt
în veci şi pentru totdeauna! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 24,46.26
(Aleluia) Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi şi, astfel, să intre în mărirea sa. (Aleluia)
EVANGHELIA
Pace vă las vouă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,27-31a
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: “Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă! 28 Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi voi veni la voi». Dacă m-aţi iubi, v-aţi bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât mine. 29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi. 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii, dar nu are nicio putere asupra mea. 31a Însă lumea trebuie să ştie că îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Fiul tău a împlinit voința ta pe pământ, din iubire, și a dăruit darul păcii discipolilor săi. Ajută-mă să împlinesc mereu voința ta și să respect poruncile tale. Vreau să înving ispita răului din viața mea. Pentru aceasta am nevoie de harul tău. Te iubesc și vreau să rămân pentru totdeauna credincios voinței tale preasfinte.
Darul Păcii în Noul Legământ
În timpul Cinei de Taină, Isus a vorbit despre unul dintre roadele Noului Legământ: darul păcii. Isus îi avertizează pe apostolii săi cu privire la pacea înșelătoare oferită de lume. Pacea nu este doar simpla absență a războiului sau a simți un sentiment de falsă toleranță față de ceilalți oameni. Adevărata pace este atât un dar mesianic ceresc (un har divin), cât și o datorie pentru noi, rod al efortului omenesc, care colaborează cu darul harului. Pacea pe care Isus o dăruiește este pacea sa, personală. Ea reprezintă viața, iubirea și bucuria sa. Împărtășirea păcii lui Cristos survine prin faptul că participăm la comuniunea cu Cristos și aparținem lui Cristos. Optând pentru comuniunea de pace cu Fiul, ucenicii participă la liniștea și pacea pe care Fiul o împărtășește cu Tatăl. Copiii lui Dumnezeu sunt protejați de Tatăl și locuiesc în siguranță în Casa Tatălui. Prin primirea Duhului, trăim în seninătate spirituală și pacea cu Tatăl (DeMeo, „Covenant Fulfillment in the Gospel of John”, p. 146).
Încheierea primei călătorii misionare
În Faptele Apostolilor, citim despre încheierea primei călătorii misionare a lui Paul și a lui Barnaba. Aceștia și-au început călătoria în Antiohia, în Siria, după ce fuseseră aleși de Duhul Sfânt pentru această misiune (Fap 13,2). Au călătorit mai întâi spre patria lui Barnaba, Cipru, și apoi au predicat Evanghelia în partea de sud a Asiei Mici (Turcia de astăzi). Au predicat în orașele Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra și Derbe. În timpul activității lor în Listra, evreii din Antiohia Pisidiei și Iconiu au incitat oamenii să-l ucidă cu pietre pe Paul (probabil pentru blasfemie). L-au abandonat crezând că e mort, în afara orașului. Paul, însă, nu s-a lăsat intimidat de această bătaie cu pietre și, chiar a doua zi, a mers împreună cu Barnaba în orașul Derbe. După ce au făcut acolo ucenici ai lui Cristos, Pauel și Barnaba s-au reîntors, fără teamă, și au numit prezbiteri (bătrâni sau preoți) în orașele pe care le evanghelizaseră. În cele din urmă, s-au întors cu corabia în locul de unde au pornit și de unde au fost trimiși: Biserica din Antiohia, în Siria.
Două lecții din timpul călătoriei
Paul și Barnaba au învățat două lecții importante în urma călătoriei lor. În primul rând, noi învățăm să pășim către Împărăția lui Dumnezeu biruind în încercări (Mt 11,12; Lc 16,16). Predicarea Evangheliei înseamnă să împărtășești suferința și refuzul pe care le-a suportat și Cristos. Mai devreme, în Faptele Apostolilor, ucenicii s-au bucurat că au fost găsiți vrednici să sufere pentru numele lui Isus Cristos (Fap 5,41). Psalmul de astăzi proclamă gloria Împărăției lui Dumnezeu, o Împărăție care se întemeiază prin suferință și moarte răscumpărătoare. În al doilea rând, Paul și Barnaba înțeleg că Dumnezeu a deschis ușa credinței și pentru păgâni. Când evreii au respins mesajul Evangheliei (Fap 13,45-48), apostolii s-au îndreptat către neamuri, respectând porunca Domnului din Cartea profetului Isaia (49,6). Neamurile au ajuns să creadă în Isus Cristos și au dobândit mântuirea. Prin acceptarea și credința lor față de Evanghelie, păgânii au aderat la Noul Legământ, stabilit de Isus la Cina cea de Taină și pe Cruce. La prima vedere, se pare că lui Paul și Barnaba nu li s-a oferit pacea. Au existat discuții aprinse între iudei și ei, mulțimile au fost incitate împotriva lor, iar Paul a fost bătut cu pietre. Cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu, cei doi apostoli s-au bucurat de adevărată pace, dumnezeiască, și au fost încântați să împărtășească această pace cu iudeii și păgânii. Această pace este rodul reconcilierii cu Dumnezeu, rodul anulării blestemului străvechi al lui Adam, rodul unei vieți noi, prin Duhul lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, tu ești Principele Păcii și ne-ai împăcat cu Tatăl prin viața, moartea și învierea ta. Primește rugăciunea mea și ascultă-mi strigătul. Învață-mă să fiu un om al păcii, astfel încât să mă pot bucura de binecuvântarea rezervată fiilor lui Dumnezeu.
La fiecare Liturghie, auzim cuvintele lui Cristos: „Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă”. Aceasta pace izvorăște din Sacrificiul euharistic al Noului Legământ. Aceasta este pacea de care putem să ne împărtășim.
Cum aș putea fi și astăzi un om al păcii și cum pot să-i fac pe ceilalți să se bucure de pacea lui Cristos?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: