PÂINE ȘI VIAȚĂ
EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: “Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: “De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: “Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: “Şapte şi câţiva peştişori”. 35 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.
Doamne Isuse, prin această rugăciune, încerc să-mi îndrept din nou gândul către tine. Știu că rugăciunea mea de fiecare zi te bucură, așa că voi încerca să mă rog cât pot de bine. Aceasta nu înseamnă că nu mă simt „șchiop”, „orb” sau „rănit”, însă sunt pe deplin încrezător că îmi vei vorbi și chiar că vei dori să mă vindeci, urmare a harului obținut prin rugăciune și al sfintelor sacramente.
Cu ambele picioare pe pământ
Adventul ne determină la o meditație profundă cu privire la misterul Întrupării. În fragmentul evanghelic de astăzi, umanitatea lui Isus se evidențiază atât de clar. Se plimbase pe malul mării, așa cum ne place și nouă să ne plimbăm în momentele de liniște. Apoi s-a străduit să urce pe o colină, și probabil că a transpirat în timp ce a făcut acest lucru – așa cum ne ostenim și noi când muncim. A simțit și dorința și efortul mulțimii care îl urma, solicitându-i timpul și atenția, așa cum și cei dragi ai noștri solicită atenția noastră. În contextul încercărilor vieții noastre, Cristos nu ne uită. Nu numai că Inima lui simte compasiune față de noi în încercările noastre spirituale, dar ia în considerare și sărmanele noastre trupuri chinuite. Uneori, el ne îndeamnă să ne odihnim: „a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ”.
Unde în lume?
Ca și mulțimea din Evanghelie, și noi am petrecut, deja, cu Cristos, aceste prime trei zile ale Adventului. Poate că și noi simțim uneori că nu avem ce mânca, că eforturile depuse de noi par deșarte și că riscăm să „leșinăm” pe drumul care ne poartă până la Crăciun. Solicitările intense cu privire la timpul și energiile noastre pot fi atât de intense, încât să simțim că ne chinuim sau pur și simplu că suntem insuficienți. Împreună cu ucenicii, gemem: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?”. Domnul nu insistă să dispunem noi de toate resursele pentru a persevera; el realizează minuni și cu puținul pe care i-l oferim cu bunătate.
Saturație deplină
Cristos a mulțumit, a frânt pâinile și le-a încredințat ucenicilor săi într-un puternic gest încărcat de simbolism euharistic. Euharistia este adevărata hrană dăruită nouă de Dumnezeu. Este o hrană existențială, care oferă sens vieții noastre. Când mâncăm pâine, ni se umple stomacul; când îl mâncăm pe Cristos, ne umplem de tot ceea este El și noi ne dorim să devenim. Euharistia este răspunsul la acele dorințe interioare care persistă în noi și pe care le avem cu toții: dorința de prietenie, de iubire, de dăruire, de provocare, de risc, de sens. Așa cum spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea, „Isus Cristos este răspunsul la întrebarea pe care și-o adresează orice ființă umană”.
Doamne Isuse, ajută-mă să îmi reînnoiesc atenția cu privire la tine și la darul Trupului și Sângelui tău. Mă zbat, tinzând după lucruri prostești, care nu-mi vor satisface foamea de viață, de adevăr, sau de sens… Îți mulțumesc că mă inviți, din nou, cu tine, pe vârful muntelui! Reînnoiește-mi dorința de a te primi mereu cu credință în Euharistie și de ai hrăni pe cei de lângă mine cu iubire.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, îți voi face o scurtă vizită și te voi adora în tabernacol sau, dacă acest lucru nu va fi posibil, voi recurge la gestul de împărtășire spirituală.
Pentru o reflecție suplimentară:
Urmează exemplul sfinților: Recurge la împărtășirea spirituală.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: