PAPUCUL

O mamă a observat cum fiica sa, o fetiță de șapte ani, într-o seară, când se descălța, a aruncat un papuc sub pat. Seara următoare vede că a făcut la fel. În a treia seară, împinsă de curiozitate, o întreabă:

– De ce arunci un papuc sub pat?

– Păi, ne-a spus profesoara – răspunse fetița – că, în felul acesta, dimineața, când va trebui să îngenunchez pentru a-l lua, îmi va fi mai ușor să-mi amintesc să mă rog.

Spunea cineva, un om sfânt, foarte sfânt, că există uitări care reprezintă o lipsă de memorie; însă există uitări care reprezintă o lipsă de iubire. A uita de părinți nu este o problemă de memorie. A uita de Dumnezeu, cu atât mai puțin. 

Când se iubește, există interes și angajare, iar când există interes și angajare, se caută mijloace și trucuri pentru a-și aduce aminte.