LECTURA I
S-a umilit pe sine, pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,5-11
Fraţilor, să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus! 6 El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),26b-27.28-30a.31-32 (R.: 26a)
R.: La tine este lauda mea, Doamne, în adunarea cea mare!

26b Îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.
27 Cei sărmani vor mânca şi se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută:
“Inimile lor să trăiască în vecii vecilor!” R.

28 Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui toate familiile neamurilor.
29 Căci a Domnului este domnia şi el va stăpâni neamurile.
30a Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui
toţi cei care dorm în pământ. R.

31 Descendenţa mea îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare
32 şi vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naşte:
“Domnul a făcut acestea!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,15-24
În acel timp, unul dintre cei care erau la masă i-a spus lui Isus: “Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Dar el i-a zis: “Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a invitat pe mulţi, 17 iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniţi, deja este gata!» 18 Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!» 19 Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!» 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin». 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile şi uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!» 22 Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc». 23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, am primit invitația Ta de a participa la masa Împărăției Tale. Am primit mesajul Slujitorului tău și vreau să îi răspund cu generozitate. Ajută-mă să înving zgomotul acestei lumi și să depășesc grijile ei pentru a mă putea concentra asupra Ta și a Împărăției Tale.

Invitația la ospățul dumnezeiesc

Imaginea ospățului împreună cu Dumnezeu în Împărăția sa este una impresionantă. Ea evocă bucuria și binecuvântarea unei mese în familie. Isus face referire la rolul său de slujitor care îi invită pe oameni la ospăț. În loc să se bucure de invitație, aceștia își găsesc scuze pentru a nu participa. „Israelul a fost mult timp invitat la acest ospăț de către profeți, însă mulți dintre oameni au refuzat atunci când Mesia a anunțat că masa este gata. Prin urmare, Tatăl a revizuit lista invitaților, chemându-i pe cei mai disprețuiți din Israel (Lc 14,21) și pe păgâni (Lc 14,23; vezi Fap 13,46; 28,28) pentru a se bucura de banchet în locul lor” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 135). Cinăm în Împărăția lui Dumnezeu mai întâi prin Euharistie (Lc 22,19-20), dar, în cele din urmă, prin comuniunea de care ne vom bucura cu Dumnezeu în ceruri (Ap 19,9).

Întruparea și smerenia lui Isus

În prima lectură, Paul analizează misterul lui Cristos. El începe cu divinitatea lui Isus. Isus, ca Fiu al lui Dumnezeu, este pe deplin Dumnezeu. El este „din fire Dumnezeu” și egal cu Dumnezeu Tatăl. Isus nu s-a folosit de egalitatea sa cu Dumnezeu ca de ceva care să fie folosit în avantajul său sau exploatat pentru propriul său beneficiu. La împlinirea timpului, Fiul s-a întrupat și a asumat natura noastră umană smerită. Fiul s-a umilit pe sine golindu-se și asumându-și natura noastră, „firea sclav”. „Ideea nu este că Cristos s-a dezbrăcat de dumnezeire atunci când s-a unit cu umanitatea, ci că și-a restrâns exercitarea de drept a anumitor capacități dumnezeiești în timpul vieții sale pământești și a acceptat anumite limitări ale condiției umane. De fapt, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut sărac pentru a ne face bogați cu harul său (2Cor 8,9)” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 359). Suprema umilință a fost moartea supusă a lui Isus pe Cruce. Nu a fost suficient să se nască într-o iesle într-un grajd. Nu a fost suficient să trăiască în obscuritate timp de 30 de ani la Nazaret. Nu a fost de ajuns să fie neînțeles și respins de poporul Său. „S-a umilit pe sine, devenind ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce”.

Glorificarea și întronizarea lui Isus

Imnul inclus în prima lectură nu se încheie cu umilința lui Isus. Slujirea smerită și sacrificiul ascultător al lui Isus au condus la glorioasa înălțare! Imnul îl proclamă pe Isus drept „Domnul”. Face trimitere la Cartea lui Isaia (45,5-23), unde Israel este chemat să se închine numai Domnului ca singurului Dumnezeu și Mântuitor. Domnul proclamă că numai în fața Lui „orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi” (Is 45,23). Scrisoarea către Filipeni (2,9-11) confirmă că, în ziua judecății finale, orice genunchi se va pleca și va mărturisi spre slava Tatălui, dar ceea ce mărturisesc spre slava lui Dumnezeu este că „Isus este Domnul”. Recunoașterea finală a lui Dumnezeu ca Dumnezeu de către lume în ziua judecății este o recunoaștere a domniei supreme a lui Cristos” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 194). Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este consubstanțial cu Tatăl, „iar Tatăl este încântat să primească rugăciunea și lauda creației prin și în numele Fiului” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 195).

Doamne Isus, mărturisesc că Tu ești Domnul! Eu înțeleg calea pe care ai urmat-o și vreau să o urmez și eu. Nu lăsa să fiu descurajat când experimentez umilințe și nu primesc recunoștință pentru slujirea și caritatea mea. Păstrează-mi ochii ațintiți spre Tine și spre slava Tatălui.

Ascult cu atenție mesajul Slujitorului Domnului? Simt nevoia să petrec mai mult timp în meditație tăcută și contemplare pentru a auzi mai bine vocea lui Dumnezeu? Cum pot să fiu liniștit în inima mea, să depășesc distragerile lumii și să aud glasul blând al vocii lui Dumnezeu? Ce îmi sugerează Dumnezeu în adâncul inimii mele? În ce mod trebuie să cresc în adevărată smerenie?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: