PARALITICUL VERSUS FARISEII
Astăzi am văzut lucruri minunate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,17-26
Într-una din zile, pe când Isus învăţa, şedeau şi unii farisei şi învăţaţi ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. 18 Şi iată, câţiva bărbaţi care purtau pe un pat un om ce era paralizat căutau să-l aducă şi să-l pună înaintea lui! 19 Şi, negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus. 20 Văzând credinţa lor, a zis: “Omule, păcatele îţi sunt iertate!” 21 Cărturarii şi fariseii au început să discute: “Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele, în afară de singur Dumnezeu?” 22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: “La ce vă gândiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor: a spune «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te şi umblă!»? 24 Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat -, îţi zic: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta!” 25 Şi îndată paraliticul s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, glorificând-l pe Dumnezeu. 26 Uluirea i-a cuprins pe toţi şi-l glorificau pe Dumnezeu şi spuneau plini de teamă: “Astăzi am văzut lucruri minunate”.
Cuvântul Domnului
Doamne, tu ești Creatorul tuturor lucrurilor și ai puterea de a ierta toate păcatele. Deși credința mea este încă slabă, eu cred în tine. Mă încred, de asemenea, în bunătatea și îndurarea ta. Doresc să te iubesc din ce în ce mai mult, cu întreaga putere a minții, a inimii, a sufletului. Ajută-mă, Doamne, să te caut mai presus de orice altceva în viață.
Credința fariseilor
Fariseii ședeau în fața lui Cristos, privindu-l cum îi vindeca pe bolnavi. Ei văzuseră multe alte minuni și mai înainte, dar, în ciuda a ceea ce vedeau, nu se puteau hotărî să creadă în Cristos. Miracol după miracol nu i-a putut face să se răzgândească. Isus hotărăște să le ofere un miracol decisiv pentru ca ei să creadă. Decide să vindece un paralitic pentru a-și manifesta puterea de a ierta păcatele. Deoarece boala reprezenta pentru farisei un semn al păcatului, ei ar fi trebuit să accepte mesajul de vindecare și de iertare al lui Isus. Dar erau prea preocupați de a urmări propriile lor planuri și de a proteja propria lor onoare ca să mai poată sesiza și mila iubitoare a lui Dumnezeu manifestată în acest gest plin de milostivire.
Cât de des doresc ca Dumnezeu să îmi ofere un semn pentru a fi convins să-i respect planul? Și cât de des refuz să fiu receptiv la ceea ce el îmi transmite, simplu și direct, pentru că sunt prea concentrat asupra realizării propriilor mele planuri?
Credința paraliticului
Paraliticul nu a avut nevoie de semne. El era convins că Isus îl poate ajuta. Credința lui era atât de puternică încât nu s-a lăsat învins de dificultăți. Nu putea să meargă, așa că a găsit pe cineva care să îl transporte. Nu putea ajunge la Cristos, așa că ajutoarele sale l-au coborât prin acoperiș. Era hotărât să-l vadă pe Cristos pentru că știa ce putea face Domnul pentru el. Credința lui era atât de puternică încât l-a determinat să nu rămână pasiv, ci să acționeze. Avea o credință vie, care depășea cu mult limitele unor simple bănuieli. Credința lui l-a motivat să-l întâlnească pe Domnul indiferent de dificultăți.
Ce am făcut eu, concret, pentru a-l căuta pe Cristos, pentru a-l întâlni la nivel personal, față în față? Ce sunt dispus să fac pentru a primi harul său? Renunț la rugăciune sau la celelalte deprinderi spirituale dacă ajung să fac experiența unei dificultăți?
Pentru slava lui Dumnezeu
Isus nu a săvârșit această minune pentru sine sau pentru propria sa glorie. El a căutat în permanență doar slava Tatălui. Observăm în finalul fragmentului evanghelic de astăzi că toată lumea îl glorifică pe Dumnezeu după ce asistă la minune. Este aproape ca și cum Isus ar fi dispărut din scenă. Mântuitorul a căutat mereu doar să împlinească ceea ce îl glorifica pe Tatăl.
Cât de des nu caut propria mea satisfacție atunci când mă ocup chiar de apostolat sau realizez un gest de caritate? Cât de des aștept ca cineva să remarce ajutorul oferit și să îmi spună „Mulțumesc!”, deși am fost trimis în lume pentru a contribui la construirea Împărăției lui Cristos și numai și numai pentru gloria lui Dumnezeu? Trebuie să reînnoiesc în mine puritatea intențiilor.
Doamne, cât de mare a fost credința paraliticului! A fost suficient de umil pentru a te găsi și suficient de puternic în credința sa pentru ca nimic să nu-l împiedice să se apropie de tine. Dă-mi harul unei inimi umile și al unei credințe puternice, astfel încât să rămân consecvent și dedicat dorinței de a te întâlni și de a împlini voința ta, exclusiv pentru gloria ta și pentru binele celorlalți.
Voi căuta soluții la problemele mele de zi cu zi și îmi voi reînnoi intenția de a-mi îndeplini toate îndatoririle numai spre slava lui Dumnezeu.
Urmăriți și: