Doi prieteni beau o cafea la un bar. În acel moment începură știrile de seară la televizor. Una dintre știri vorbea despre un sinucigaș care, aflat pe marginea acoperișului unui bloc cu cincisprezece etaje, era pe punctul de a sări.

Atunci, unul dintre prieteni spuse:

– Pun pariu pe o sută de euro că tipul nu se aruncă.

– S-a făcut!

Câteva clipe după aceea se putea vedea cum omul se aruncă în gol și se face praf. Pierzătorul scoase o bancnotă de o sută de euro și i-o dădu celuilalt.

Însă acesta îi spuse:

– Nu te deranja. De fapt, eu am văzut faza deja la știrile de la amiază.

– Și eu! Dar nu credeam că tâmpitul acela se va arunca din nou!

 

Fără îndoială, bietul sinucigaș nu putea să se arunce pentru a doua oară, dacă deja s-a zdrobit prima dată. „Este stabilit ca oamenii să moară o singură dată si ca după aceea să aibă loc judecata” (Evr 9,27). Ceea ce am vrea să schimbăm, să rectificăm, trebuie să o facem dinainte: nu există o a doua oportunitate.

Această realitate, mai mult decât tragică, rezultă a fi stimulantă. Dacă ar fi mai multe oportunități, viața ar fi lipsită de importanță. Un meci care nu are retur, care este decisiv, este mai valoros și mai pasionant decât altele la care se poate spera în revanșa din retur.

Lucrul grandios din această viață a noastră e că în ea ne jucăm, pe o singură carte, întreaga veșnicie.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013