PARTICIPAREA LA MUNCA DIN VIA TATĂLUI
Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele au crezut în el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,28-32
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: “Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» 29 El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. 30 Apoi s-a apropiat de celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. 31 Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” I-au spus: “Primul”. Isus le-a zis: “Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. 32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele au crezut în el. Vouă însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el”.
Cuvântul Domnului
Părinte Sfânt, iată-mă în fața ta, gata să-mi deschid inima față de tine. Cred că tu ești Domnul meu, Creatorul meu. Sunt încrezător că mă călăuzești zi de zi. Tu dorești să mă apropii de tine; mi l-ai dat pe singurul tău Fiu ca Răscumpărător. Te iubesc și doresc să contribui la planul tău iubitor pentru mântuirea mea și a nenumăratelor suflete. Sunt aici, Doamne, pentru a împlini voința ta! Ajută-mă să pot contribui cu generozitate la opera ta de mântuire.
Spunând „Da”, dar de fapt „Nu”.
Aparent, cu cât îl urmăm pe Isus de mai mult timp, cu atât mai mult riscăm să fi făcut, deja, experiența celui de-al doilea fiu din parabolă. Inițial i-am spus „Da!” lui Dumnezeu. Intenția noastră a fost de a-l urma, dar doar ca în cele din urmă să constatăm că nu-l urmăm în mod corespunzător. Uneori nu reușim sau nu vrem să-l urmăm. Apoi ne reînnoim hotărârea de a-l urma și, în scurt timp, ne trezim din nou folosind timpul doar pentru noi înșine sau făcând foarte puțin pentru Domnul. Ce se întâmplă? Nu vreau să fiu ca al doilea fiu, care a spus „Da” doar cu buzele!
În ce context al vieții mele spun „Da”, dar de fapt „Nu”?
Făcând doar strictul necesar
Nu cumva cel puțin un aspect al acestei probleme este dat de faptul că Isus nu ocupă primul loc în viața noastră? Din moment ce trăim într-o lume în care mulți îl urmează superficial – dacă nu cumva deloc -, se prea poate să credem că facem o treabă minunată, chiar excepțională, cu modul în care ne trăim viața de credință. Este ușor să gândim astfel mai ales atunci când facem ceva în plus față de strictul necesar. Cum ar fi dacă am fi evaluați în credința noastră așa cum am putea fi evaluați pentru obținerea unui loc de muncă? Am păstra acel loc de muncă dacă nu ne-am preocupa niciodată să facem mai mult decât strictul necesar sau dacă ne-ar lipsi vreuna din abilitățile necesare pentru respectivul post.
De ce cred că pot scăpa cu o implicare doar a nivel superficial atunci când vine vorba de Isus? Oare uit că Dumnezeu Tatăl mă cheamă să lucrez în via sa, Biserica, nu ca slujitor, ci ca fiu/fiică a sa?
Sunt un element de importanță crucială pentru mântuirea sufletelor
A-l urma pe Isus este cel mai important lucru pe care trebuie să-l fac în viață. Este mai important decât orice serviciu pe care l-aș putea avea vreodată. Domnul mi-a încredințat o misiune în viață, similară cu propria sa misiune. Domnul dorește să dobândesc haruri nu doar pentru mine, ci și pentru multe suflete aflate încă departe de el și pe care s-ar putea încă să nu le cunosc. Aceste haruri pot fi cruciale pentru salvarea multor suflete. Cu siguranță, dacă sunt căsătorit, soțul/soția și copiii mei vor fi primii care vor beneficia de harurile pe care le obțin prin rugăciunile, faptele bune și sacrificiile mele. Însă nu am cum să știu câți alții depind de sfințenia mea.
Trebuie să fiu gata în orice moment să dau mărturie despre Isus și să fiu un instrument credincios al harului său pentru orice persoană pe care Domnul o aduce în viața mea!
Doamne Isuse, mă pregătesc să cinstesc și în acest an venirea ta pe Pământ și începutul misiunii tale de mântuire. Ajută-mă să înțeleg importanța rolului pe care mi l-ai încredințat cooptându-mă în această misiune, astfel încât să îl pot îndeplini cu succes, așa cum dorești tu. Ajută-mă ca zilnic să fiu din ce în ce mai dedicat slujirii mele și să dau mărturie despre tine în toate situațiile. Ajută-mă să-i îndrum pe ceilalți spre tine, nu cu mândrie, ci cu adevărată caritate creștină, pentru ca ei să nu fie respinși de comportamentul meu, ci atrași de tine. Ajută-mă să fiu pentru întreaga mea familie acea lumină pe care tu dorești să o reprezint mereu.
Ce parte a misiunii mele o îndeplinesc cel mai defectuos? Îmi voi lua ceva timp să mă gândesc cum o pot îndeplini mai bine misiunea mea.
Urmăriți și: