PĂTIMIREA DOMNULUI DUPĂ SFÂNTUL MARCU

LECTURA I
Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7
Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. 6 Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)
R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
8 Toţi care mă văd îşi bat joc de mine,
strâmbă din buze şi dau din cap:
9 “S-a încrezut în Domnul, să-l scape,
să-l mântuiască dacă şi-a găsit în el plăcerea!” R.
17 Iată, mă înconjoară câinii,
o bandă de răufăcători mă împresoară;
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
18a mi-au numărat toate oasele. R.
19 Îşi împart între ei hainele mele
şi pentru tunica mea au aruncat sorţii.
20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi! R.
23 Voi vesti numele tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
24 Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l,
toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l;
să se teamă de el toată seminţia lui Israel! R.
LECTURA A II-A
S-a umilit pe sine. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că e egal cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume.
EVANGHELIA
Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 15,1-39
Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?
E. Dis-de-dimineaţă, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat. 2 Pilat l-a întrebat:
A. Tu eşti regele iudeilor?
E. El i-a răspuns:
+. Tu zici”.
3 E. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou:
A. Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”
5 E. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. 6 Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei. 7 Pe atunci era închis un oarecare Baraba, care, împreună cu nişte răzvrătiţi, în timpul unei revolte, comiseseră crimă. 8 Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea întotdeauna. 9 Pilat le-a răspuns:
A. Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
10 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. 11 Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba. 12 Pilat le-a spus din nou:
A. “Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
13 E. Iar ei au strigat iarăşi:
P. “Răstigneşte-l!”
14 E. Pilat le-a spus:
A. “Dar ce rău a făcut?”
E. Însă ei strigau mai tare:
P. “Răstigneşte-l!”
15 E. Astfel, Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.
Împletindu-i o cunună, i-au pus-o pe cap.
16 Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. 17 L-au îmbrăcat cu o haină de purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început să-l salute:
P. “Bucură-te, rege al iudeilor!”
19 E. Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui. 20 Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.
L-au dus la locul numit Golgota.
21 Au constrâns un trecător, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit “Golgota”, care, tradus, înseamnă “locul Craniului”.
A fost socotit cu cei fărădelege.
23 Şi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat. 24 Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. 25 Era ceasul al treilea când l-au răstignit. 26 Era scrisă inscripţia condamnării lui: “Regele Iudeilor”. 27 Împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui. 28 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: “Şi a fost socotit cu cei fărădelege”.
Pe alţii i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva.
29 Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap şi spunând:
A. “Hei, tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, 30 salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”
31 E. La fel şi arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau:
A. “Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!”
E. Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.
Scoţând un strigăt puternic, Isus şi-a dat sufletul.
33 Fiind ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. 34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:
+ “Eloí, Eloí, léma sabactáni?”
E care, tradus, înseamnă:
+ “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
E. 35 Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau:
A. “Iată, îl cheamă pe Ilie!”
E. 36 Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând:
A. “Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!”
37 E. Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.
Aici se îngenunchează şi se face o pauză.
38 Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos. 39 Când centurionul care stătea în faţa lui a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus:
A. “Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”
Cuvântul Domnului
Părinte Ceresc, astăzi meditez la pătimirea Fiului tău. Sunt mișcat până la lacrimi în timp ce contemplu suferința lui pentru păcatele noastre. Mulți dintre discipolii lui Isus l-au abandonat în timpul pătimirii sale. Nu vreau să-i imit. Ajută-mă să fiu asemenea Mariei Magdalena și apostolului Ioan și să-l însoțesc pe Isus în momentele sale de agonie.
Intrarea Regelui în Ierusalim
Când Isus a intrat în Ierusalim pe un măgăruș, acest gest a împlinit profeția lui Zaharia (9,9) „Veselește-te mult, fiică a Siónului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalímului! Iată, regele tău vine la tine: el este drept și mântuit, umil și călare pe un măgar, pe un mânz, puiul unei măgărițe”. Profeția lui Zaharia se referea la intrarea lui Solomon, fiul lui David, în Ierusalim pentru încoronarea sa (1Rg 1,38-40). Solomon, fiul lui David, a intrat în Ierusalim călare pe un măgar. La fel ca și Solomon, Isus încalecă pe un măgar și intră în oraș în strigătul mulțimilor care îl aclamă ca moștenitor al regatului lui David (vezi Biblia catolică pentru studiu Ignatius: The First and Second Book of the Kings, 18). După ce a intrat în Ierusalim, Isus avea să fie încoronat, dar nu în felul în care a fost încoronat Solomon. Isus a fost încoronat cu spini și va domni de pe Cruce. Solomon, pentru un timp, a domnit peste Regatul lui David; Isus domnește veșnic peste întreaga creație.
Abandonat și părăsit
Când citim relatarea pătimirii din Evanghelia lui după Sfântul Marcu, aflăm cum ucenicii l-au dezamăgit și l-au abandonat pe Isus. În Grădină, ucenicii au adormit de mai multe ori, nu l-au susținut pe Isus în timp ce se ruga și au fugit de soldați atunci când Isus a fost arestat. Petru l-a urmat doar de la distanță și a negat de trei ori că îl cunoaște pe Isus. Mulțimile care au văzut minunile lui Isus și i-au auzit cuvintele l-au abandonat pe Domnul și au cerut eliberarea unui tâlhar criminal în locul Prințului Păcii. Singurele cuvinte pe care Marcu le consemnează ca fiind rostite de Isus pe cruce au fost cele din Psalmul 22, care începe astfel „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Marcu menționează că, atunci când Isus și-a dat ultima suflare, mai multe femei erau acolo, dar și ele se aflau la distanță de Cruce. Niciunul dintre cei unsprezece apostoli nu a mers la Pilat pentru a-i cere trupul. Niciunul dintre cei unsprezece apostoli nu a avut curajul să meargă la Pilat pentru a-i cere trupul. Această sarcină a revenit lui Iosif din Arimatéea.
Mântuirea
Despicarea catapetesmei din templu a constituit răspunsul lui Dumnezeu la strigătul Fiului său pe Cruce. Ea a fost însoțită de mărturisirea de credință a centurionului păgân că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Acestea sunt indicii ale mântuirii obținută pentru noi de Isus: „Abandonat de ucenicii săi, trădat de Iuda, negat de Petru, acuzat de blasfemie de către preoți, respins în favoarea unui criminal de către mulțime, batjocorit de Sinedriu, de trupele romane și de toți cei care au mers pentru a asista la răstignire, înconjurat de întuneric și aparent abandonat de Dumnezeu Tatăl, în acel moment dramatic, Isus era pe deplin Mântuitor. Dumnezeu a răspuns strigătului lui Isus înlocuind Templul, ca și loc de închinare, cu propriul său Fiu, care va fi mărturisit deopotrivă de păgâni și de iudei” (Raymond Brown, Cristos în Evangheliile anului liturgic, 163). Marcu îi încurajează pe ucenicii lui Isus să-și poarte crucea, știind că și ei vor fi mântuiți.
Doamne Isuse, îngenunchez astăzi în fața Crucii tale și te venerez răstignit. M-ai iubit până la sfârșit și ai suferit pentru păcatele mele. Îți încredințez viața mea și tot ceea ce sunt, cerându-ți să transformi umila mea jertfă într-o ofrandă demnă pentru Tatăl Ceresc.
În ce mod aș putea să accept suferințele și sacrificiile în această săptămână?
În ce mod trebuie să îmi port crucea?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
