PATRU BINECUVÂNTĂRI ȘI PATRU SUFERINȚE
LECTURA I
Eşti legat de femeie? Nu căuta să te desparţi! Nu eşti legat de femeie? Nu căuta femeie!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,25-31
Fraţilor, cât despre fecioare, nu am nicio poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare. 26 Eu cred că este bine, din cauza dificultăţii timpului de faţă, e bine ca omul să fie aşa: 27 Eşti legat de femeie? Nu căuta să te desparţi! Nu eşti legat de femeie? Nu căuta femeie! 28 Totuşi, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. Iar dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar aceştia vor avea suferinţe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruţ. 29 Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar poseda, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi! Căci chipul acestei lumi trece.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 44(45),11-12.14-15.16-17 (R.: 11a)
R.: Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!
11 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea,
uită de poporul tău şi de casa tatălui tău!
12 Regele râvneşte la frumuseţea ta;
el îţi este stăpânul, prosternă-te în faţa lui! R.
14 Toată abundenţa fiicei regelui se vede
când intră îmbrăcată în haine brodate cu aur.
15 În haine strălucitoare e adusă la rege;
fecioare formează alaiul ei,
prietenele ei sunt aduse la tine. R.
16 Sunt aduse în bucurie şi veselie,
sunt conduse în palatul regelui.
17 În locul părinţilor tăi vor fi copiii tăi
şi îi vei pune conducători peste tot pământul. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 6,23ab
(Aleluia) Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de bucurie, spune Domnul, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! (Aleluia)
EVANGHELIA
Fericiţi voi, cei săraci! Dar vai vouă, bogaţilor!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,20-26
În acel timp, ridicându-şi ochii spre discipolii săi, Isus a spus: “Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu! 21 Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura! Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! 22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului. 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că aşa au făcut şi părinţii lor profeţilor. 24 Dar vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! 25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi jeli şi veţi lăcrima! 26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, am în fața mea calea care mă duce la viață și calea care mă conduce la moarte. Dintr-un motiv oarecare, calea care duce la moarte mă atrage. Simt atracția bogăției și a gloria acestei lumi trecătoare. Ajută-mă să înving aceste ispite și să pășesc pe calea vieții veșnice și a comuniunii cu Tine.
Calea nenorocirilor și calea binecuvântărilor
În Evanghelia de astăzi, Isus ne învață cu privire la două căi. Există o cale care ne conduce la bucuria și binecuvântarea veșnică și o cale care ne conduce la tristețea și suferința veșnică. A doua cale este calea lumii. Aceasta presupune să punem bogățiile pe primul loc, să căutăm să ne săturăm cu comori pământești, să trecem prin viață căutând senzații tari și distracții frivole și să căutăm onoruri și laude pământești. Calea lumii ne lasă în cele din urmă neîmpliniți pentru că nu ne umple și nu răspunde vocației noastre veșnice. Prima cale este calea lui Isus: să căutăm mai întâi Împărăția cerurilor, să renunțăm la noi înșine, să îndurăm prigoana și să ne căim pentru păcatele noastre și să acceptăm să fim urâți din pricina lui Isus. Am fost creați pentru cer, pentru comuniune veșnică cu Dumnezeu. Singurul care ne împlinește cu adevărat și ne aduce fericirea este Dumnezeu și cunoașterea și iubirea lui. În același timp, nu-L putem iubi cu adevărat pe Dumnezeu fără să ne iubim aproapele. Devenim săraci și neatașați de lucrurile acestei dacă vindem totul și dăm săracilor. Devenim înfometați deoarece punem nevoile aproapelui nostru mai presus de ale noastre. Plângem pentru că înțelegem că păcatul nostru și păcatul aproapelui nostru reprezintă o respingere a iubirii lui Dumnezeu. Suntem urâți pentru că predicăm Evanghelia Împărăției.
Calea către viața veșnică
Paul ne învață, de asemenea, despre calea care ne conduce la viața veșnică. Forma actuală a lumii este trecătoare. În consecință, trebuie să ne păstrăm privirea și inima ațintite către veșnicie. Trăim în această lume, dar nu suntem din această lume. Unii sunt chemați la feciorie și celibat de dragul Împărăției; alții sunt chemați la căsătorie și împărtășesc dragostea dintre Cristos și Biserica sa. Soții caută să se conducă unul pe celălalt și pe copiii lor pe calea care duce la Viață. Suferim în această viață, dar suferința nu este ultimul cuvânt. Suferința împreună cu Cristos și pentru Cristos ne conduce la binecuvântarea cerului. Ne bucurăm pe pământ, dar acesta este doar începutul cântecului veșnic de laudă al cerurilor. Cumpărăm lucruri aici pe pământ, dar trebuie să ne concentrăm mai mult pe strângerea de comori pentru Cer. Folosim lucrurile acestei lumi, dar numai în măsura în care ne conduc la mântuire și la gloria paradisului.
Intrați în Palatul Veșnic
Psalmul de astăzi ne invită să privim cu gândul și cu inima către Împărăția cerurilor. La sfârșitul vieții noastre, dacă am respectat Cuvântul lui Dumnezeu cu credință și iubire, vom intra în „palatul Regelui”. Isus ne invită să domnim cu el în glorie și prin Botez suntem confomați regelui Cristos. Ca fii și fiice ale Regelui, ni se promite o moștenire cerească. Dacă rezistăm, vom domni și noi împreună cu Cristos (2Tim 2,12).
Doamne Isuse, îți mărturisesc că îmi este greu astăzi să îți ascult cuvintele. Tu îmi ceri să accept fiu sărac, să simt foamea, să plâng și să fiu persecutat. Am încredere în cuvintele tale și voi face tot posibilul să să le urmez.
Când îmi analizez viața, descopăr că merg pe calea nefericirii (bogății vremelnice, împliniri pământești, fericire superficială, celebritate) sau pe calea binecuvântărilor (detașarea de bogății, foamea după dreptate, acceptarea suferinței și a persecuției)?
Ce ar trebui să fac pentru a rămâne pe calea cea bună?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: