Când Eugenio Pacelli, mai apoi Pius al XII-lea, întârzia să vină acasă, mama, care știa că se ruga la preasfânta Fecioară Maria – „Madonna della Strada” -, îl întreba:

– Ce faci atâta vreme în capelă, fiule?

– Mamă, mă rog și-i povestesc totul Fecioarei.

 

„Îi povestesc totul Fecioarei”. Totul: bun și rău, plăcut și neplăcut. Dumnezeu este prietenul căruia i se povestește totul, inclusiv ceea ce am vrea ca nimeni să nu știe.

Un lucru este să facem momente de rugăciune și altul, total diferit, să fim „suflete ale rugăciunii”. Adică suflete pe care totul le poartă către a apela la Domnul.

Se ajunge la a fi „suflete ale rugăciunii” pe baza îngrijirii acestor momente de rugăciune.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013