PE DUMNEZEU RUGÂND...

(Parte dintr-o zicală spaniolă: „A Dios rogando y con el mazo dando” – „Pe Dumnezeu rugând și din ciocan bătând”, echivalentă cu binecunoscuta noastră expresie „Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă”).

Un copil de zece ani obișnuia să joace ca portar la o echipă din clasa lui. Într-o zi, au avut un meci de maximă importanță.

Erau la egalitate, însă, la un moment dat, lucrurile s-au înrăutățit: profesorul care arbitra a fluierat un penalty împotriva lor.

Puștiul, ghemuit în poarta lui, s-a lansat ca o felină și a făcut o respingere de milioane. După această reacție, s-a prins de bara din dreapta și a început „să-i mulțumească lui Dumnezeu” – după el – pentru acea respingere.

Se afla în al nouălea cer, departe de zgomotul lumesc, când o minge, aproape de la mijlocul terenului, s-a strecurat în plasa porții.

Este bine să apelăm la Domnul cerându-i să suplinească neputința noastră: ceea ce nu putem face noi.

Însă nu este just, nici rezonabil să-i cerem să ne înlocuiască: să facă ceea ce noi putem și trebuie să facem. Ceea ce poți să faci tu, de ce ar face Dumnezeu?.