PE DUMNEZEU RUGÂND...

Jose Toniolo, sociolog și om profund creștin și pios, a fost profesor la Universitatea din Pisa timp de patruzeci de ani. Într-o zi, își dădu seama de slaba pregătire a unuia dintre elevii care se prezentau la un examen și-i spuse:

– Fiți sincer, dumneavoastră nu ați studiat.

– Nu mult. Dar. dumneavoastră sunteți atât de bun… – răspunse studentul.

– Prefer să-mi arăt bunătatea la viitoarea convocare.

Alt elev, cu mai multă viclenie decât pregătire, știind că profesorul era un om pios, începu a spune:

– Divina Providență…  

– Divina Providență vă va ajuta la examenul din luna octombrie, dacă grăbiți să studiați cum trebuie.

Un vechi proverb castilian spune: „Pe Dumnezeu rugând și din ciocan bătând”. Dumnezeu ne dă puterea pentru a mișca ciocanul, dar nu ne ia locul. Dacă ar face-o, meritul și răsplata ar fi doar ale sale. Ne dă putere ca să o folosim. Nu ne scutește de efort și sudoare. De multe ori, se pare că acesta este singurul lucru pe care-l căutăm. Ba chiar mergem mai departe decât acel țigan care se ruga astfel: „Doamne, nu-ți cer să-mi dai, numai să mă pui acolo unde sunt de toate”.