Un băiat de 16 ani îl întreabă pe profesorul lui de religie:

–      De ce, dacă Dumnezeu există, eu nu îl văd?

Profesorul i-a răspuns cu o poveste:

„În piața centrală a unei localități era un bețiv cu o cheie în mână, în fața casei lui.

L-a văzut un prieten și l-a întrebat:

–      Ce faci acolo, proptit, cu cheia în mână?

–      Taci – răspunse bețivul. Se învârt casele în jurul meu. Așteaptă, să văd, poate trece și a

mea, ca să bag cheia”.

Ca să vezi, trebuie să fii cumpătat. Pe tine ce te îmbată?

 

Ca să vezi adevărul, e necesar să ai ochii curați: cu pământ în ochi, nu se vede nimic. „ Fericiți cei curați cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu”.

Pentru a cunoaște realitatea, e nevoie de o doză bună de umilință. Mândria orbește.

De câte ori nu suntem beți de lucruri și, mai ales, de noi înșine!

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013