PEDAGOGIE PATERNĂ

Învățătoarea întrebă la școală:

– Ionuț, tu ce ai vrea să fii când vei fi mare?

– Eu vreau să fiu doctor.

– Foarte bine. Iar tu, Petrică?

– Vreau să fiu avocat.

– Iar tu, Cristinel?

– Eu vreau să fiu cretin.

Învățătoarea, descumpănită, întrebă din nou:

– Ce spui? De ce vrei să fii cretin?

– Pentru că a fi cretin trebuie să fie ceva extraordinar. Când merg cu tata, mereu spune: „Ce casă are cretinu’ ăsta… Halal mașină are cretinu’ ăsta… Cretinu’ ăsta are o mulțime de bani… Ce femeie frumoasă are cretinu’ ăsta… ”.

Nu suntem fii doar ai părinților noștri. Suntem fii și ai timpului nostru. Când timpurile sunt bune, atunci acestea sunt de mare ajutor pentru părinți în educarea copiilor. Când timpurile sunt rele, părinții vor trebui să facă ore suplimentare.

Ceea ce copilul vede și aude, adică ceea ce trăiește în sânul familiei, îi marchează și îi configurează întreaga viață. Se educă mai mult tocmai atunci când nu se pretinde a educa: atunci când, pur și simplu, se trăiește.

Isus i-a format pe apostoli conviețuind cu ei. Și astăzi conviețuirea cu Isus este cea care cel mai mult și cel mai bine îi formează pe creștini.