„PEDEAPSĂ MERITATĂ”

O fetiță de patru ani tocmai avusese un nou frățior. În primele cincisprezece zile de când a fost adus acasă, vin să viziteze mama și copilul mulți prieteni și multe rude.

Micuța îi aude mai pe toți spunând: „Este un dar al cerului”, „Parcă a căzut din cer”…

Pe de altă parte, copilul plânge constant.

Într-o zi, surioara, foarte serioasă, o întreabă pe mama sa:

– Mami, e adevărat că frățiorul a venit din cer?

– Da, draga mea. Fără îndoială că e așa.

– Păi, nu mă miră că Isus l-a dat afară.

În parte, fetița avea dreptate: în cer nu are ce căuta plânsul; acolo există doar fericire și bucurie fără sfârșit. Acolo nu au loc nici moartea, nici doliul, nici plânsul.

Dorința și speranța de a obține această bucurie veșnică reprezintă un stimulent deosebit în viața aceasta pământească. În ciuda lacrimilor de aici, este bine să cultivăm această bucurie: acum este momentul când trebuie să învățăm să o trăim.