PENTRU A ÎNVĂȚA SĂ TE ROGI

În jurnalul „Informacion” din Alicante a fost publicată aventura unui surfer care, înaintând în largul mării, a fost luat de curentul Capului „Sfântul Vicențiu”, trebuind să lupte mai bine de șaisprezece ore pentru a se menține plutind la suprafață.

Invitat la cercul de discuții al unui club de băieți, își povesti odiseea. Cineva îl întrebă dacă se rugase.

– Asta-i bună! Sigur că da, spuse. Am început cu Crezul, care nu-mi ieșea nici mort; apoi am căutat să-mi amintesc de „Act de căință”, dar nu reușeam să trec de a doua propoziție. După aceea am început „Tatăl nostru” și am văzut că puteam să-l termin, dar nu mă concentram. Ceea ce-mi ieșea foarte bine era „O, Isuse…” așa că am repetat această rugăciune de multe ori în acele șaisprezece ore, când credeam că voi muri.

În necazuri iese la suprafață ceea ce avem în străfundul nostru. Sunt momente în viață în care Dumnezeu este unica scăpare care ne rămâne. Dacă cineva nu se prinde de el, se scufundă.

Pentru a vorbi cu Domnul nu este nevoie de literatură. Cea mai bună modalitate este modalitatea fiecăruia dintre noi: cu sinceritate și simplitate.