PERSEVERENȚĂ SPRE CRUCE
EVANGHELIA
Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,51-56
Când s-au împlinit zilele înălţării sale, Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea sa. Şi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să pregătească pentru el cele necesare. 53 Însă nu l-au primit, pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Văzând aceasta, discipolii Iacob şi Ioan i-au spus: “Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?” 55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. 56 Şi au mers într-un alt sat.
Cuvântul Domnului
Isuse, inima mea tânjește după apropierea față de tine, dar de multe ori vreau să te întâlnesc „pe terenul meu”, în condițiile mele. Dispune-mi inima, pentru a mă lăsa provocat de Cuvântul tău, pentru a mă lăsa călăuzit acolo unde dorești tu să mă conduci, fără să stabilesc eu condițiile, dar acceptând voința ta.
Hotărât să călătorească spre Ierusalim
În urma rugăciunilor intime cu Tatăl, Isus a înțeles clar voința Lui. Odată ce a cunoscut voia Tatălui său, nu a avut nicio ezitare. Determinarea sa nu a apărut dintr-o pasiune personală față de ceea ce avea să urmeze. El nu s-a lăsat păcălit cu privire la ce îl aștepta la Ierusalim – o suferință îngrozitoare și moartea. Cu toate acestea, determinarea sa a fost de neclintit. În scrierile sale, Sfânta Tereza de Avila amintește despre importanța de a avea o „determinare neclintită” și de a nu renunța la rugăciune. Cât de determinați suntem să devenim sfinți? Cât de determinați suntem să împlinim voința lui Dumnezeu, indiferent de situație?
Isus a trimis soli înaintea sa
Samaritenii nu l-au primit pe Isus pentru că destinația călătoriei sale era Ierusalimul. Motivațiile lor se bazau pe tensiunile culturale ale vremii: samaritenii și evreii pur și simplu nu se înțelegeau. Cu toate acestea, acești samariteni nu realizau că îl respingeau pe Domnul lor, Dumnezeu și Mântuitor, pentru ceva atât de banal precum o tradiție seculară bazată pe resentimente și prejudecăți. Cât de des și pentru noi, o mulțime de motive ne determină să respingem inițiativele lui Dumnezeu privind viața noastră. Pașii lui Isus erau îndreptați spre Ierusalim, iar Ierusalimul era locul Crucii… Găsim cu ușurință scuze pentru a refuza îndemnurile Domnului, mai ales pentru că ne conduc, în mod inconfortabil, prea aproape de Cruce. Uităm că „Ierusalimul” la care ne invită Domnul poate fi și pentru noi sursa plinătății în viață.
Foc pentru a nimici?
Iacob și Ioan, împreună cu restul apostolilor, încă nu ajunseseră să vadă lucrurile așa cum le vedea Domnul. Ei nu reușiseră să înțeleagă că Dumnezeu nu intervine cu forța în inimile oamenilor, sau în lume, în general. Singura forță pe care o folosește este cea a iubirii. Samaritenii nu trebuiau să fie convertiți printr-o manifestare violentă a puterii. De fapt, Isus știa că modalitatea de a transforma inimile samaritenilor presupunea tocmai continuarea drumului său, pentru a bea potirul suferințelor lui. Să ne unim cu Domnul pe drumul spre Ierusalim și, poate, în loc să ne concentrăm asupra celor din jurul nostru, să îi permitem lui Dumnezeu să ne transforme inimile și să ne învețe să iubim așa cum a făcut el.
Isuse, ai pornit hotărât spre Ierusalim, conștient că acolo te așteaptă pătimirea și moartea. Dă-mi o determinare neclintită pentru a accepta invitația de a te urma până la capăt. Dă-mi harul de a dori sfințenia și de a parcurge calea necesară pentru a o atinge. Ajută-mă să-mi păstrez privirea mereu îndreptată către tine, indiferent de situație.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, îmi voi exersa determinarea și tăria de caracter.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: