PERSEVERENȚĂ

Patruzeci este un număr important, cu o semnificație simbolică profundă. Cele patruzeci de zile petrecute de Isus în pustiu ne amintesc de cele patruzeci de zile pe care Moise le-a petrecut pe muntele Sinai, când l-a văzut pe Dumnezeu față în față și a primit Cele Zece Porunci, care au stat la baza Legământului din Legea Veche. Vechea Lege prefigura Noua Lege a adevărului și a harului pe care Isus a venit să o instituie. Astfel, în timpul acestor patruzeci de zile, Isus devine Noul Moise, pregătindu-se să aducă poporului lui Dumnezeu Noua Poruncă a Iubirii și să ofere tuturor oamenilor harul necesar pentru a fi credincioși.

Cele patruzeci de zile ne amintesc, de asemenea, de cei patruzeci de ani în care israeliții au rătăcit prin pustiu în călătoria lor spre Țara Făgăduinței. Amintiți-vă că Țara Promisă urma să fie una în care curge lapte și miere (Ex 3,8), un paradis pe pământ.

În timpul călătoriei lor pe parcursul celor patruzeci de ani prin pustiu, Dumnezeu le-a oferit toate cele necesare. Le-a oferit apă, mană dimineața și prepelițe seara. Pâinea și carnea cu care au trăit simbolizau noua hrană pe care Isus urma să o ofere în Sfânta Euharistie. Cei patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu simbolizează, de asemenea, călătoria întregii noastre vieți către Cer. Viața pământească este ca o călătorie, în care suntem susținuți în permanență de Dumnezeu, și în care așteptăm să primim în Cer marea răsplată a perseverenței noastre.

Dacă cele patruzeci de zile ale lui Isus în pustiu sunt interpretate ca un simbol al timpului petrecut de israeliți în deșert, ar trebui să le înțelegem și ca pe un simbol al călătoriei noastre prin viață. Viața noastră este una de zbucium, de privare de glorie, pe care însă Dumnezeu promite să ne-o dăruiască, o perioadă în care trebuie să ne ținem mereu atenția îndreptată spre scopul călătoriei noastre: Cerul.

De îndată ce israeliții și-au încheiat călătoria, au fost răsplătiți cu Țara Promisă. De îndată ce Isus și-a încheiat cele patruzeci de zile petrecute în deșert, a început să predice spunând: S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Mc 1,15). Cei care își încheie călătoria prin „pustiul acestei vieți”, trăind în fidelitate față de voința lui Dumnezeu și care au fost curățați de orice păcat și atașament față de păcat, au parte de viața promisă, plină de slavă, din Cer.

În timp ce meditați la semnificația cuvântului patruzeci, căutați să îl înțelegeți ca pe o invitație a lui Dumnezeu de a persevera. Nu abandonați călătoria înainte de linia de final. Perseverați și aveți încredere că vă așteaptă timpul împlinirii. Deocamdată suntem în călătorie și trebuie să continuăm până la capăt. Trebuie să îndurăm greutățile pustiului acestei vieți, având încredere în providența lui Dumnezeu, acceptând să fim hrăniți de prin Euharistie și susținuți de izvorul apei vii al harului care ne-a fost încredințat la Botez. În timpul acestei călătorii, trebuie să rămânem credincioși Legii Vechi, care este acum înnoită și desăvârșită prin Legea Nouă a învățăturilor lui Isus și prin darul harului, ca angajament al nostru față de noul Legământ pe care Dumnezeu ni l-a oferit. Dacă rămânem credincioși de-a lungul acestei călătorii, Dumnezeu va fi credincios și ne va oferi răsplata sa.