PERSOANA ȘI FOTOGRAFIA SA

O mamă îl pregătea pe fiul ei handicapat pentru prima sfântă Împărtășanie. Când consideră oportun, îl duse la preotul paroh. Acesta, văzând copilul, căuta să o consoleze și să o încurajeze pe mamă spunându-i că, dacă fiul ei nu era în stare să primească sfânta Împărtășanie, va avea Dumnezeu grijă într-un anumit fel.

Mama insistă și-i ceru preotului să-l examineze pe copil.

Atunci se stabili următorul dialog între preot și copil:       

– Tu vrei să primești prima Împărtășanie? îl întrebă preotul.

– Da – răspunse copilul.

– De ce?

– Ca să-l primesc pe Isus.       

– Și unde se află Isus?  

– În tabernacol.   

 Arătând cu degetul către crucifixul pe care-l avea în birou, preotul continui si-l întrebe: 

– Dar acesta cine-i ?

– Tot Isus.

– Aha, atunci sunt doi Isuși: unul aici și altul în tabernacol. 

– Nu. Este unul singur, Acesta – spuse puștiul, referindu-se la crucifix -, acesta pare că este, dar nu este. Cel din tabernacol pare că nu este, dar este.

Bineînțeles că a primit prima sfântă Împărtășanie.

„Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns

În această taină nouă nepătruns…

Se-ascundea pe cruce ce-i dumnezeiesc,

Îns-aici se-ascunde și ce-i omenesc… ” 

Simțurile mele nu te pot afla

numai prin credință văd prezența ta.

Cred tot ce-ai spus tu, Fiule-ntrupat… ”

(Toma de Aquino, Adoro te devote).

Nu încape în mintea umană faptul că Dumnezeu s-a făcut hrană. Doar lui Dumnezeu „îi putea trece prin cap” așa ceva.