PESCUIREA INIMILOR SMERITE
EVANGHELIA
Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-14
În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus: “Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: “Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus le-a zis: “Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: “Nu!” 6 Atunci le-a zis: “Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: “E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: “Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: “Veniţi şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: “Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, ajută-mă să ascult îndrumarea vocii tale și să îți răspund cu fidelitate și iubire, având încredere că vei binecuvânta și vei înmulți tot ceea ce realizez în slujba binelui.
„Mă duc să pescuiesc”
Petru se frământa, era dezorientat și se agita. Nu este surprinzător că s-a întors acolo unde se simțea în siguranță, confortabil și având controlul, luându-i și pe ceilalți ucenici împreună cu el. Ce îmi spune răspunsul său raportat la stresul din propria mea viață? Reușesc să recunosc cum confuzia interioară mă poartă spre gânduri pline de încredere sau de lașitate? „Nu am prins nimic!” Dorința lui Petru a dus la o noapte de pescuit zadarnic, cu plasele goale și inimi goale. De ce „bărci” ne agățăm și noi, bărci care ne fac să ne chinuim în zadar? Domnul vrea să vorbească inimilor noastre despre acele situații din viața noastră în care falsele garanții ne ascund și ne îndepărtează de El.
„E Domnul!”
Isus era pe țărm ca un far rămas neclintit, vigilent și credincios, dar ei nu l-au recunoscut. „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?”. Răspunzând negativ, ei și-au dat seama de înșelăciunea nopții. Isus îi invitase pe ucenici să renunțe să se mai chinuie și să arunce într-o parte plasele care îi încurcau în griji și temeri. Doar atunci când s-au supus poruncii sale au urmat rezultate incredibile. Motivat de iubire, Ioan, ucenicul iubit, a strigat: „E Domnul”. Petru nu a fost primul care l-a recunoscut pe Isus, dar a fost primul care a reacționat. Așa cum Ioan a iubit și Petru a acționat în temeiul acestei iubiri, haideți să „sărim în apă” pentru a ne apropia de Domnul. Să-l rugăm să ne arate care sunt situațiile în care dorește ca noi să rămânem receptivi pentru a accepta voința sa. S-ar putea să ne surprindă!
„Veniți și mâncați”
Cu câtă tandrețe și sensibilitate s-a prezentat Isus în fața ucenicilor săi iubiți. La fel, Domnul cunoaște nevoile și „foamea” noastră. Cât de deschiși și de conștienți suntem de grija binevoitoare a lui Dumnezeu față de noi în fiecare moment? Ucenicii au prins un număr atât de mare de pești și totuși plasa nu s-a rupt. Au învățat să se supună în ascultare la ceea ce le cerea Isus și să aibă încredere că el îi va binecuvânta și le va face eforturile rodnice. Ei au învățat că „fără mine nu puteţi face nimic” (In 15,5). Niciunul dintre ei nu a fost suficient de „obraznic” să întrebe: „Cine ești Tu?”, pentru că știau că era Domnul. Pe țărm, luând pâinea, Isus s-a revelat prin Euharistie, ca „spațiu” privilegiat de întâlnire cu Cel Înviat. Când primim Euharistia, putem petrece timp vorbind cu Domnul, cerându-i să rămână cu noi, să binecuvânteze și să amplifice eforturile noastre de a fi ascultători față de El.
Doamne Isuse, tu ești mereu „pe malul apei” în viața mea. Tu mă hrănești cu Cuvântul tău și să mă încălzești cu focul iubirii tale prin Euharistie. Ajută-mă, la rândul meu, să îi hrănesc, să îi vindec și să îi iubesc pe cei din viața mea și pe toți cei pe care îi întâlnesc zilnic. Fă să nu obosesc niciodată să ascult vocea ta. Îmi pun încrederea în harul tău de a realiza minuni, acționând în viața mea ca urmare a fidelității, umilinței și sincerității inimii mele.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi reevalua toate circumstanțele vieții ca pe oportunități de a iubi cu atentă bunătate și blândețe și de a accepta și răspunde nevoilor celorlalți, mai presus de propriile mele nevoi.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: