PESCUIT ÎN LARGUL MĂRII
LECTURA I
Iată-mă, trimite-mă pe mine!
Citire din cartea profetului Isaia 6,1-8
În anul morţii regelui Ozia, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul. 2 Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 3 Strigau unul către altul şi ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot! Plin este tot pământul de mărirea lui!” 4 Se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum. 5 Şi am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaot!” 6 Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura şi a zis: “Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!” 8 Am auzit glasul Domnului, zicând: “Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?” Iar eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.4-5.7c-8 (R.: 2a)
R.: Îţi cânt, Doamne, înaintea îngerilor tăi!
1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
2ab Îţi cânt înaintea îngerilor.
Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.
2cd Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat,
m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.
4 Toţi regii pământului, Doamne, te vor lăuda
când vor auzi cuvintele gurii tale.
5 Ei vor cânta căile Domnului,
căci mare este slava Domnului. R.
7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.
LECTURA A II-A
Noi predicăm astfel, iar voi astfel aţi crezut.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,1-11
Fraţilor, vă fac cunoscută evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas, 2 prin care sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi aşa cum v-am vestit-o eu, altfel, în zadar aţi crezut. 3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. 5 Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit. 7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie, 9 căci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a fost zadarnic, dimpotrivă, am trudit mai mult decât ei toţi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. 11 Aşadar, atât eu, cât şi ei, noi predicăm astfel, iar voi astfel aţi crezut.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19b
(Aleluia) “Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Părăsind toate, l-au urmat pe el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11
În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: “Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” 5 Răspunzând, Simon i-a spus: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: “Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: “Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, sunt binecuvântat să ascult Cuvântul Tău în această zi și doresc cu ardoare să învăț ceva din el și să-l pun în practică. În multe privințe, sunt asemenea lui Simon. Sunt profund conștient de multele mele păcate, dar simt nevoia să aud îndemnul Fiului tău de a mă încrede în El. De asemenea, sunt precum Isaia, un om cu buze necurate, și am nevoie de focul purificator al Duhului tău.
Simon Petru, de la păcătos la sfânt
În zilele de sâmbătă, Isus învăța în sinagogile din întreaga regiune a Galileii. În fragmentul evanghelic de astăzi, Isus învață pe malul Mării Galileii, cunoscută și sub numele de Lacul Genezaret și Marea Tiberiadă. Fără Isus, Simon și asociații săi în afacere au trudit toată noaptea fără niciun succes. Cu Isus, au prins atât de mulți pești la toiul zilei încât au avut nevoie de două bărci pentru a transporta captura. Cele două bărci simbolizează faptul că apostolii vor fi trimiși atât la evrei, cât și la păgâni. Bârca lui Petru, Biserica, îi va primi pe toți. După miraculoasa pescuire, Simon Petru a căzut în genunchi în fața lui Isus și a declarat că era „un om păcătos”. Isus i-a răspuns spunându-i: „Nu te teme”. Auzim cuvinte similare în Sacramentul Reconcilierii. Îngenunchem, ne mărturisim cu umilință păcatele, suntem absolviți și suntem trimiși să iubim, întăriți de harul Duhului Sfânt. Suntem îndemnați, la fel ca Petru, să lăsăm în urmă vechile noastre obiceiuri păcătoase și să ne bucurăm de noua viață alături de Isus.
Isaia, de la păcătos la trimis
Prima lectură, care abordează chemarea profetului Isaia, anticipă experiența lui Petru. La fel cum Petru a stat în prezența Domnului Isus, Isaia a stat în prezența Domnului Dumnezeu. La fel cum Petru a fost copleșit de conștientizarea păcatelor sale , Isaia a fost copleșit de conștiința păcatului său. Și la fel cum Petru i-a cerut Domnului să plece, Isaia a recunoscut că nu era potrivit să se afle în prezența Celui Sfânt. Isaia s-a referit la sine ca la un „om cu buze necurate”. Acest lucru este un ecou al modului în care Moise s-a opus inițial chemării sale profetice, când a afirmat că este un om neîndemânatic la vorbire (Ex 6,12). „Răspunsurile ambilor reflectă atitudinea, corectă, de smerenie în contextul în care profetului se încredințează o misiune” (Ignatius Catholic Study Bible: Old and New Testament, 1178). Simon Petru manifestă aceeași atitudine de umilință atunci când primește misiunea din partea lui Isus de a fi pescar de oameni.
Învierea morților
În Prima Scrisoare către Corinteni (capitolul 15), Paul proclamă și apără învierea spre viața veșnică, alături de Dumnezeu împotriva celor din Corint care batjocoresc sau resping această speranță (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 114). Ideea învierii din morți era un subiect controversat, dar important în zilele lui Paul. Biblia începe să facă referire la aceasta în cărțile profeților Isaia (26,19) și Ezechiel (37,1-10). După ce poporul lui Iuda s-a întors la Ierusalim din exilul babilonian, ei au început să „își pună speranța în restaurarea de către Dumnezeu a poporului său , răsplata Sa față de martiri și pedeapsa Sa pentru cei răi: Dumnezeu îi va învia pe cei morți pentru a fi judecați împreună cu cei vii, justificându-i în mod public pe cei drepți și conferindu-le trupuri veșnice și glorificate (Dan 12,1; 2Mac 7,7-38, 14,46). Suferința inocentă și martirajul nu vor nu vor rămâne nerăsplătite, iar cei răi vor fi chemați să dea socoteală. Dumnezeu va restaura creația, iar moartea va fi „înghițită pentru totdeauna (vezi Is 25,6-12; 65,17-25)” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 114). Au existat grupuri precum saduceii care negau că ar exista învierea din morți. În lumina acestui fapt și a celor care neagă învierea, Paul vrea să îi învețe pe corinteni că a crede în învierea lui Isus și în învierea noastră viitoare este o parte esențială a înțelegerii creștine cu privire la mântuire.
Doamne Isuse, știu că nu vei renunța la mine. Când păcătuiesc, tu mă cauți ca un Bun Păstor. Când sunt slab, îmi oferi puterea a harului tău. Când sunt pierdut știi unde să mă găsești.
Ce mă îndeamnă Dumnezeu să las în urmă? Ce păcate trebuie să mărturisesc și pentru care trebuie să primesc iertare, astfel încât să pot fi trimis să propovăduiesc Vestea cea Bună?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: