PETRU PE APĂ ȘI ÎN APĂ
EVANGHELIA
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-33
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată: “Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: “Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” 29 El i-a zis: “Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: “Doamne, salvează-mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: “Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: “Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”
Cuvântul Domnului
Părinte Sfânt, cred în tine din toată inima. Am încredere în infinita ta bunătate și milă. Îți mulțumesc pentru că mă călăuzești cu atâta răbdare pe calea către viața veșnică. Te iubesc și îți ofer tot ceea ce am și tot ceea ce fac, pentru gloria ta și pentru mântuirea sufletelor. Doamne, ajută-mă să mă încred în tine atunci când trebuie să iau anumite decizii.
Numele dumnezeiesc
Ca și cum faptul de a fi loviți de vânt și de valuri nu ar fi fost suficient pentru a le insufla un sentiment de frică și groază, apostolii au văzut o figură obscură care mergea pe apă. Erau speriați! Cine n-ar fi fost? Isus le vorbește direct despre frica lor. „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” – literal, în traducerea greacă veche, „EU SUNT”. Acesta este un limbaj codificat, biblic, care evocă prezența lui Dumnezeu. Când Moise a stat în fața tufișului arzând, fugarul din Egipt, cu limba încleștată, a trebuit să se întoarcă la faraon și să convingă acel suflet împietrit să elibereze evreii înrobiți, însă simțea că, pur și simplu, nu o poate face. Răspunsul lui Dumnezeu față de ezitarea și îndoiala lui Moise a fost să-i spună numele său: „EU SUNT”. Numele lui Dumnezeu înseamnă prezență, iar această prezență aduce liniște. Nu suntem singuri pe măsură ce ne confruntăm cu provocările vieții.
Mersul pe apă
Reacția instinctivă a lui Petru a fost să creadă în Cristos. „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!”. În timp ce Petru se ridică, pregătindu-se pentru acel salt îndrăzneț, ceilalți ucenici, înghesuiți, se agățau de viață. Credința lui Petru este o sursă de inspirație pentru noi: uneori ne confruntăm cu decizii cruciale și simțim și noi suntem pe punctul de a decide dacă trebuie sau nu să sărim din barcă. Nehotărârea pe care o putem experimenta la un moment dat ar putea părea, oarecum, rațională. La urma urmei, nu vrem să ne înecăm. Dar saltul lui Petru nu a fost pur și simplu un salt în orb. El știa că, bazându-se pe forțele proprii, ar fi fost mai bine să-și pună o vestă de salvare. Dar Cristos îi poruncise: „Vino”. Această relatare nu reprezintă o rețetă împotriva nesăbuinței. Este o poveste legată de ascultare plină de credință. Când cunoaștem, în adâncul inimii noastre, că Isus ne spune „Vino”, saltul pe care îl facem reprezintă o decizie bună, deoarece este întemeiată pe credință și încredere.
O mână de ajutor
Petru sare, dar poartă cu sine și toate defectele sale atunci când ajunge pe apă. Vântul și valurile depășesc conștientizarea miracolului și, copleșit de îndoială, se trezește scufundându-se. Ce frumos că însăși căderea lui Petru îi trezește din nou credința. El nu încearcă să se încreadă pe abilitățile sale de înotător pentru a se întoarce în barcă. El strigă: „Doamne, salvează-mă”. Inima lui Cristos este plină de milă. El își întinde imediat mâna pentru a-l salva pe vicarul său scufundat în apă. El dorește cu nerăbdare ca Petru – și noi – să învățăm lecția. „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Cu alte cuvinte: „Nu-ți lua ochii de la mine! Eu te voi păstra pe linia de plutire”.
Doamne Isuse, tu l-ai chemat pe Petru să meargă pe apă. Atâta timp cât a crezut în tine și în puterea ta, a fost bine, dar îndoiala a pus stăpânire pe el. Întărește-mi credința, astfel încât să rămân ascultător mereu față de tine. Ajută-mă când vântul și valurile sunt năprasnice, iar ispita de a mă îndoi îmi dă târcoale. Doamne, ajută-mă să rămân mereu la suprafață!
Astăzi, mai întâi mă voi ruga și apoi voi lua decizii pline de credință.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: