PICTORUL

S-a întâmplat în Sevilla. Un preot ducea cu solemnitate viaticul la un pictor grav bolnav. Un ministrant purta cădelnița. După administrarea Viaticului și o lungă rugăciune de mulțumire, cădelnița se stinse. Pictorul îi ceru ministrantului un cărbune stins. Cu acesta și cu mâna tremurând, începu să deseneze pe peretele alb chipul lui Cristos. Ministrantul, plin de admirație, exclamă:

– Ce desen frumos al chipului lui Isus! Cât de mult mi-ar plăcea să știu și eu să desenez așa!

– Fiule – îi spuse pictorul bolnav -, dacă vrei să desenezi bine chipul lui Isus și al Mariei, caută mai întâi să-i iubești  din toată inima.

Copilul nu uită sfatul primit și ajunse să fie marele nostru Murillo.

„Să-l iubești din toată inima”. Doar în felul acesta putem să-l arătăm, să-l facem cunoscut celorlalți.

„Este inutil să te căznești în atâtea alte fapte exterioare, dacă îți lipsește dragostea”. E ca și cum ai coase cu un ac fără ață.

Ce păcat dacă, în cele din urmă, ai făcut apostolatul „tău”, și nu Apostolatul „său”! (Camino, 967).