Un expert consilier în probleme de „gestionare a timpului” a voit să-i surprindă și să-i facă pe asistenții la una dintre conferințele sale să le intre în așa fel în minte o lecție, încât să n-o uite niciodată. Scoase un vas mare de sticlă, cu gura mare, un fel de acvariu, îl puse pe masă, alături de o tavă cu pietre de mărimea unui pumn, și întrebă: „Câte pietre credeți că intră în vasul acesta?” După ce asistenții și-au făcut calculele, începură să bage pietre până când vasul se umplu.

Apoi întrebă din nou: „Este plin?” Toată lumea îl privi și consimți. Atunci scoase o găletușă cu pietriș. Puse o parte din pietriș în vas și îl scutură bine. Pietricelele pătrunseră prin spațiile pe care le lăsau pietrele mari. Expertul surâse ironic și repetă: „Este plin?” De data aceasta, auditorii ezitară. Unii spuseră că da. Atunci puse pe masă o găletușă cu nisip pe care îl răsturnă apoi în vas. Nisipul se strecură printre spațiile goale lăsate de pietrele mari și pietriș.

Întrebă din nou: „Este plin?” Acum, cu toții, descumpăniți, nu mai știau ce să răspundă. În cele din urmă, luă o cană cu un litru de apă și începu să o verse în vas. Vasul încă nu se umpluse de tot.

Atunci întrebă: „Ce concluzie putem trage?”

Un student răspunse: „Că nu contează cât de încărcată îți este agenda. Dacă știi să te organizezi, întotdeauna vei putea să faci să încapă și mai multe lucruri.”

„Nu!” răspunse expertul. Ceea ce vreau să vă învăț este că, dacă nu puneți mai întâi pietrele cele mari, niciodată nu le veți mai putea pune după aceea. Care sunt pietrele mari, lucrurile importante din viața ta? Amintește-ți să le pui mai întâi. Restul își vor afla singure locul.”

 

Este nevoie să avem în viață o scară de valori clară și concretă: lucruri importante, lucruri mai puțin importante și lucruri secundare. Fără această scară este ușor să confunzi importantul cu urgentul și chiar cu agreabilul.

Care sunt pietrele mele mari? Îmi este clar lucrul acesta?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014