Doi prieteni discutau despre privilegiile preasfintei Fecioare Maria. Unul dintre ei spunea:

– Asta cu Neprihănita Zămislire este o prostie. Fecioara nu este un înger, este o femeie.

– Foarte bine – îi răspunse tovarășul său. Cu siguranță că nu vei crede nici că tu te-ai născut cu păcatul strămoșesc.

– Fără îndoială. Cum să mă nasc cu păcat fără nicio vină din partea mea?

– Îți dai seama de concluzia la care ajungi? Nu crezi în Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare și crezi în neprihănita ta zămislire.

 

La Maria, faptul de a fi neprihănită nu înseamnă doar a fi imună la păcatul originar.

Dumnezeu are un plan, un proiect pentru fiecare lucru. Lucrurile sunt ceea ce sunt deoarece coincid cu acest proiect al lui Dumnezeu referitor la ele.

Noi, oamenii – ființe libere -, îl „obligăm” pe Dumnezeu să aibă oarecum două idei referitoare la noi înșine: ceea ce el dorea și proiecta, pe de o parte, și ceea ce fiecare realizăm zi de zi, pe de alta. Două linii care nu coincid întru totul, iar uneori nu coincid deloc. Chiar și sfinții cei mai sfinți au avut ușoare devieri și a trebuit să se căiască și să revină.

Singura persoană în care coincid exact aceste două linii este Maria. Maria este singura care niciodată nu a deviat.

Preasfânta Fecioară este ceea ce Dumnezeu a dorit  să fie. Fiecare dintre noi suntem mult mai puțin decât ceea ce Dumnezeu dorea și dorește.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013