La 17 februarie 1673 a murit dramaturgul francez care a făcut faimos pseudonimul de Molière. Avea cincizeci și unu de ani. Preotul din parohia lui a refuzat să-l înmormânteze la biserică. Văduva a apelat la regele Ludovic al XIV-lea, întrucât în timpul vieții îi oferise protecție. Însă regelui nu i-a păsat de problemă și a poftit-o să plece repede, spunându-i:

– M-a făcut să râd mult câtă vreme trăia, dar acum, mort, nu mă amuză deloc.

 

Dacă rodul vieții se limitează la lumea aceasta, afacerea rezultă destul de săracă. „Mort – și cald încă – nu  mă amuză deloc”. A murit și gata.

A trăi pentru ceea ce se termină este un preț prea mic. Atunci când se trăiește „cu vibrație de veșnicie”, totul se schimbă: viața dobândește o importanță pasionantă. Această viziune reevaluează toți și fiecare în parte dintre pașii vieții noastre.

Dumnezeu nu pretinde să micșoreze nobilele noastre aspirații. Ceea ce vrea este să le amplifice.

Nu te mulțumi cu puțin atunci când poți să ai totul.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013