POARTA BETLEEMULUI

Există în bazilica din Betleem o poartă – singura cale de acces – care s-a transformat într-un adevărat simbol.

În timpul cruciadelor nu era deloc neobișnuit ca soldații musulmani să dea năvală călare în biserică și să-i atace pe credincioși și pe preoți. Poarta cea mare a fost acoperită pentru a împiedica acest lucru și s-a lăsat ca singură intrare o portiță de aproape un metru înălțime.

Chiar și astăzi trebuie să intri în bazilică prin această portiță, ghemuindu-te, copilărindu-te.

„Trebuie să te apropii de această pagină evanghelică asemenea unui copil. (Asemenea unui copil, pentru că în istoria Bisericii întotdeauna i-au numit copii pe sfinți, iar sfinți pe copii.)

Betleemul este un loc inapt pentru cei mari, o adevărată sărbătoare a nebunilor” (Jose Luis Martin Descalzo).

Dragostea face astfel de lucruri. Așa cum spunea Pascal: „Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le are”.

Iubirea ne dă peste cap, ne zăpăcește. Cum să nu ne dea peste cap, când cel care iubește este Dumnezeu?